La 15 ani, Andrei Stan visează să facă performanță – nu ca fotbalist, ci ca arbitru. La Cheile Grădiștei, a avut ocazia să urmărească de la marginea terenului cum se pregătesc arbitrii de Liga 1 pentru noul sezon.
Andrei descrie experiența de a-și cunoaște mentorii și de a discuta cu ei în acest cadru drept cea mai frumoasă pe care a avut-o ca arbitru. E din Ialomița și, la fel ca mulți copii, a pășit pe teren visând să fie fotbalist. A devenit însă fascinat de meseria de arbitru, iar la 13 ani și jumătate a urmat cursuri de arbitraj, pentru ca la 14 ani să fie deja delegat la primele meciuri.
De la prima partidă oficiată își amintește cel mai bine emoțiile imense pe care le-a avut. „Îmi tremurau genunchii și-mi amintesc că nu știam să arăt aruncare de la margine, multe decizii pe care le consider acum banale. Dar am tras aer în piept, m-au ajutat și colegii și am reușit. Pe parcurs, cu experiență, am reușit să scap de emoții.”
Filosofia lui pe teren e să discute cu jucătorii cât mai mult, păstrând însă limita de respect. Nu e adeptul cartonașelor, chiar dacă uneori e dificil să se impună, din cauza vârstei. „E destul de dificil, ei fiind adulți, văzându-mă pe mine copil, încearcă să mă acapareze.” Cel mai dificil moment a fost acela în care un fotbalist l-a agresat fizic în timpul meciului. A trecut însă peste, cu ajutorul familiei – și nu s-a gândit niciun moment să renunțe.
Când vede meciuri împreună cu prietenii, el e cel la care ei se uită când sunt decizii controversate de arbitraj. „De cele mai multe ori, decizia pe care am spus-o eu se reglementează în urma verificării VAR”, spune amuzat Andrei. Chiar și în astfel de lucruri mici găsește satisfacție, pentru că validează munca depusă pentru a deveni arbitru. De la antrenamentele pe care le face de două sau trei ori pe săptămână pe teren, până la a fi conectat cu orice schimbare are loc în Legile Jocului; o componentă importantă e și mentoratul, așa că ține legătura cu arbitrii din Liga 1, iar atunci când caută clarificări, nu ezită să apeleze și la ei.
Așa speră să ajungă pe marile stadioane ca oficial de joc. Și crede că, trecând peste provocări și sacrificii, arbitrajul vine și el cu satisfacții pe măsură.
