Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru noul frf.ro, Dorinel Munteanu, 46 de ani, își amintește de marele regret al carierei, golul primit în prelungirile partidei din Danamerca, dar și de bucuriile pe care i le-a adus turneul final din Statele Unite, în 1994.
– Domnule Munteanu, recent ați preluat-o pe Qabala. Ce v-a determinat să alegeți Azerbaidjan ca destinație în cariera de antrenor?
– Pentru mine reprezintă o nouă experiență. Am avut mai multe oferte, dar proiectul de aici mi s-a părut foarte interesant. Sunt ambiții foarte mari aici.
– Ce ați găsit acolo?
– O bază modernă, o organizare impecabilă și investiții foarte mari. Oamenii de aici vor să progreseze și au pus bazele necesare unei ascensiuni importante.
– Au trecut 20 de ani de la World Cup ’94. Vă mai gândiți la acel turneu?
– Cu toții ne gândim! Și suporterii, și noi, cei care am jucat atunci. Este o performanță unică pe care am realizat-o și cred că aceasta ar trebui să ne motiveze, să ne oblige s-o depășim. Aici mă refer la toți, noua generație de jucători, de antrenori, noua conducere a fotbalului românesc.
– Vă mai amintiți cum au evoluat așteptările dumneavoastră, ale jucătorilor, de la primul și până la ultimul meci?
– Știu doar că am fost supermotivați încă din debutul competiției. Pentru mine a fost primul turneu final la care am participat, eram dornic să joc, să dau totul. În tabăra noastră a existat o ambiție, o determinare pe care nu o mai întâlnisem până atunci. A fost o mândrie pentru jucători, pentru echipă, să reprezentăm România la o competiție atât de importantă.
”Naționala te ține «viu»”
– Aveți 134 de selecții, record la echipa națională. Care credeți că a fost cel mai bun meci al dumneavostră?
– Cred că am avut mai multe meciuri foarte bune, poate de aceea am și reușit să ating o cotă atât de mare în clasamentul selecțiilor. Pentru mine, orice meci era decisiv. Consider că echipa națională te ține ”viu” în fotbal!
– Care ar fi cel mai mare regret în carieră?
– Eu sunt o persoană care acceptă și critica. Cel mai mare regret îl reprezintă ratarea calificării la Euro 2004, după acel 2-2 din Danemarca. Acel gol primit în minutele de prelungire m-a afectat enorm, meritam să ne calificăm. Am avut ghinion care a fost precedat și de niște greșeli, inclusiv ale mele. O altă dezamăgire a fost barajul cu Slovenia, dar atunci a fost altă poveste. În retur am jucat slab.
”Am suferit prima accidentare la 32 de ani”
– Recent, Cristi Manea a devenit cel mai tânăr debutant din istoria naționalei, la nici 17 ani. Vă e teamă că v-ar putea doborî recordul de selecții?
– M-aș bucura ca toți tinerii să aibă continuitatea mea și să fie feriți de accidentări așa cum fost și eu. Prima mea accidentare a venit când aveam 32 de ani. Aș fi bucuros ca recordul meu să fie depășit.
– Cum vi s-a părut Cristi Manea la debutul cu Albania?
– Manea este un jucător de perspectivă, debutul său a fost un real succes atât pentru el, cât și pentru echipă. Dacă toți cei ce-l înconjoară îl vor îndruma și îl vor ajuta să rămână concentrat doar pe fotbal ar putea avea un viitor strălucit.
– Cum vi se pare ideea de selecție pentru antrenorii de la loturile de tineret și juniori?
– Este un lucru practicat în lume, așa că nu mi se pare ieșit din comun. E importantă stabilirea unor criterii în alegerea antrenorilor pentru copii și juniori. Trebuie selectați cei care sunt cel mai bine instruiți. Pentru că trebuie cu toții să înțelegem că, în fața copiilor, nu mai contează ce ai fost ca jucător. Un antrenor bun la acest nivel trebuie să fie un bun pedagog, să aibă răbdare și să realizeze selecția cu cât mai mare atenție.
”Îți poți face meseria și cu bani puțini”
– Ce lipsește fotbalului românesc pentru a repeta performanța din ’94?
– Cunosc bine situația din România la nivel de copii și juniori, așa că revin la ideea de mai devreme. E necesară o pregătire mai bună a antrenorilor. Asta nu înseamnă că toți n-au pregătirea necesară! Dar e important ce ai în cap, nu ce jucător ai fost. Foarte mulți se lovesc de condițiile de pregătire care, în multe locuri, sunt proaste și nu se mai gândesc la pregătirea lor. E adevărat, banii lipsesc!, dar îți poți face meseria și cu bani mai puțini. Aștept cu nerăbdare construirea viitoarelor centre regionale, unde cred că e necesar să fie impuse niște reguli clare încă de la început.
– Care este cea mai dragă amintire pe care o aveți de la echipa națională?
– Mie fiecare meci în tricoul naționalei mi-a adus bucurie. Când îți reprezinți țara ai un sentiment care nu poate fi descris în cuvinte. Când reușești să și câștigi, e și mai frumos! Ce-i drept, am și făcut parte dintr-o generație care a avut parte de succese. Eu sunt mulțumit știind că am dat totul la fiecare joc.
– Ce favorită aveți la Campionatul Mondial?
– Ținând cont că am jucat în Germania, am rămas atașat de această țară și de naționala ei. Mi-ar plăcea să câștige trofeul. Am urmărit și eu jocurile de la Mondial și cred că finala se va disputa între o echipă europeană și una sud-americană.
"Întreg fotbalul românesc trebuie să se gândească la calificarea la Euro 2016!”
– Se califică România la Euro 2016?
– Ținând cont de grupa în care ne aflăm, ar fi culmea să nu ne calificăm. Nu pot să îmi imaginez că nu ne vom califica. Fiecare component al echipei naționale, fiecare persoană din conducere, întreg fotbalul românesc trebuie să se gândească la calificare. Dacă nici acum nu am merge la un turneu final, ar fi un dezastru. Nu pot spune că până acum a fost mai bine, dar totuși… nici nu vreau să mă gândesc.
– Aveți vreun jucător preferat din actuala generație de ”tricolori”?
– Eu respect orice jucător care este devotat jocului, care nu mimează fotbalul atunci când pășește pe gazon. Din păcate, sunt unii fotbaliști în România care se simt mai în largul lor pe la interviuri decât pe teren.
