Cu trei zile înainte de meciul cu Franța, atacantul echipei naționale a oferit un interviu pentru FRF TV în care vobește despre cel mai bun sezon din cariera sa, încununat cu convocarea la turneul final.
– Florin, cât de mult s-a schimbat viața ta în ultimul an în care ai avut cel mai bun sezon din carieră, ai prins lotul României la fiecare acțiune și acum lotul pentru Euro 2016?
– S-a schimbat foarte mult! Spre bine! Prin multă muncă, prin multă seriozitate, am avut parte de un sezon foarte bun. Domnul antrenor de la club mereu mi-a dat oportunitatea să joc, să am meciuri în picioare și m-am simțit și foarte iubit aici, la echipa națională. Tot timpul am fost chemat. A fost foarte greu la început pentru că eram nou, nu jucam. Nici acum nu este ușor. Suntem foarte mulți jucători care vrem să jucăm. Jucători foarte buni. Dar mă bucur foarte mult pentru mine, pentru schimbarea din viața mea, pentru tot ce am obținut. Și sper să fiu ambițios și să obțin pe parcurs și mai multe lucruri pozitive.
– La echipa de club ai purtat numărul 28, apoi 10. La națională ai avut 19, 9, acum 14. De ce tricoul cu numărul 14 și ce număr crezi tu că îți caracterizează jocul?
– Poate ar fi numărul 9, fiind atacant central. Dar numărul nu este un lucru important, important este să fii alături de echipă, de colegii tăi, să fii la dispoziția domnului antrenor. Să ai parte de minute, să îți poți ajuta colegii. Nu contează ce număr ai pe spate.
– Care este cel mai important sfat pe care l-ai primit în cariera de fotbalist?
– Să nu mă schimb niciodată. Să fiu așa cum sunt eu, tot timpul, de mic, am vrut totul repede. Cheful acesta de a obține ceva în viață, de a realiza ceva, de a da totul mereu, la orice antrenament, la orice meci, cât îmi stă în putință. Chiar dacă am jucat mai bine, chiar dacă am jucat mai prost, tot timpul încerc să dau totul pe teren și cred că acesta e sfatul: să nu mă schimb niciodată și să am aceeași atitudine tot timpul.
– Care este cel mai bun prieten la echipa națională?
– Nu aș putea să nominalizez unul, mă înțeleg foarte bine cu toți colegii. Suntem ca o mică familie aici, ne înțelegem foarte bine. Cred că datorită acestui fapt ne-am calificat la Euro. Am avut multe meciuri bune, fără să pierdem. Mă înțeleg bine cu toată lumea. Suntem un grup fantastic!
– Este diferită relația cu suporterii români a unui tricolor crescut în altă țară decât cea de origine? În sensul în care afecțiunea românilor cântărește mai mult în cazul tău?
– Eu m-am simțit la fel ca toți jucătorii, ca toți colegii mei. Important e să îmbraci tricoul României, să îl porți cu mândrie și să dai totul pe teren. Nu contează dacă ai stat mai mult în Spania sau România. Lumea te va aprecia pentru atitudinea ta și pentru modul în care te văd ei pe teren.
– O parte dintre fanii români s-ar fi așteptat să primești un cartonaș galben la echipa de club pentru a veni mai repede la echipa națională. Cum ai gestionat această situație?
– Foarte greu! Știam că dacă luam al zecelea cartonaș galben, veneam mai devreme în România. Dar, în același timp, mă gândeam la echipa mea de club pentru că s-a muncit foarte mult, aveam speranțe să promovăm direct. Până la urmă s-a ajuns într-o situație foarte grea, ne gândeam doar la baraj și trebuia să batem trei-patru partide la rând. Voiam să fiu alături de echipa mea, voiam să fiu și alături de echipa națională, dar, în același timp, nu puteam să îmi las colegii la greu. Am decis să rămân și a fost totul OK. Am câștigat trei meciuri la rând, apoi un egal și am prins play-off-ul.
– Cum te simți acum după accidentarea la mână?
– Mă simt foarte bine, nu am absolut nicio problemă. Bandajul este pentru a mă proteja, să nu fie ceva mai grav. Sunt apt sută la sută, am făcut deja trei antrenamente, m-am simțit foarte bine. Sunt la dispoziția domnului antrenor. De abia aștept ziua de vineri, să înceapă meciul și să fiu și acolo să vedem dacă va merge totul bine.
