Exercițiu inedit în cantonamentul tricolorilor din Italia, pentru FRF TV: i-am adresat lui Gabriel Torje 10 întrebări. Nu formulate de noi, ci de colegii săi de la echipa națională și de membri ai staff-ului tehnic.
A ieșit un interviu din care am putut afla ce curiozități au tricolorii noștri și în care mijlocașul României a trebuit să ghicească abia la final numele celui care i-a adresat întrebarea.
– Gabi, în ce mod ai sărbătorit calificarea la Campionatul European, după ce te-ai despărțit de noi, la revenirea din Insulele Feroe?
– Am stat cu familia mea, nu am sărbătorit prea mult. Costel Pantilimon cred că a fost.
– Nu, Alexandru Maxim este autorul. Trecem la următoarea întrebare: ce ai făcut ca să treci peste emoțiile primul tău meci la echipa națională împotriva unei echipe de top a lumii? Și cine crezi că îți adresează întrebarea?
– Nu cred că am avut emoții, a fost o stare de bine, de bucurie, mai ales că am avut ocazia să joc pentru echipa națională împotriva unora dintre cele mai bune echipe din lume. Răzvan Raț?
– Steliano Filip, dar continuăm. De ce o persoană atât de optimistă în afara terenului nu își găsește bucuria de a juca și în timpul meciului? De ce are nevoie Gabi Torje pentru a-și pune în valoare calitățile extraordinare pe care le are?
– Hmmm, de încredere și de un început de turneu final foarte bun. Nu am nimerit pe nimeni până acum, dar acum cu siguranță e vorba despre Ionuț Badea!
– Corect, ai ghicit! Următoarea întrebare: care este cel mai bun antrenor cu care ai lucrat și de ce?
– Sunt mai mulți antrenori cu care am lucrat și sunt foarte buni, nu aș putea să nominalizez doar unul. Cosmin Moți?
– Costel Pantilimon! Caracterizează în trei cuvinte primul tău an la Dinamo!
– Copilărie, entuziasm și agonie! Dragoș Grigore, așa-i?
– Nu, Cosmin Moți! Care este obiectivul tău strict personal pe care vrei să îl îndeplinești până la finalul anului 2016?
– În primul rând să ajung la Campionatul European, să fiu acolo cu echipa, să joc și să trecem cel puțin de faza grupelor. Să facem un turneu final cât mai bun! Iar apoi să-mi găsesc o echipă la care să mă transfer definitiv. Daniel Isăilă!
– Așa este, ai ghicit și al doilea antrenor secund. Continuăm: de ce crezi că ai nevoie pentru a te impune în fotbalul italian?
– Nu cred că am nevoie de ceva anume, probabil de mai multe șanse din partea unui antrenor și a manageriatului de acolo. Viorel Moldovan?
– Într-adevăr, ai ghicit autorii tuturor întrebărilor adresate de membri ai staff-ului tehnic! Mai avem puțin! O întrebare interesantă: când ai de gând să te însori?
– Pfff! (râde) Nu știu, nu m-am gândit la acest lucru, deocamdată mă gândesc la ceea ce am de făcut la echipa națională. Adrian Ropotan?
– Dragoș Grigore era. Ai de gând să joci numai împrumut sau te gândești să rămâi la Udinese?
– Este o temă pe care o voi rezolva după turneul final, deocamdată sunt concentrat pe echipa națională. Răzvan Raț?
– Adrian Ropotan. Și ultima întrebare: care a fost cel mai greu moment al carierei tale și vrut vreodată să renunți la fotbal din cauza unei anumite situații?
– Niciodată! Nu am vrut să renunț și nu voi dori să renunț atât timp cât voi putea să alerg și să mă dedic acestui sport! Răzvan Raț, desigur!
– Corect! Îți mulțumim, Gabi!
