Astăzi, Florin Niță a decis să spună „adio” gazonului. Retragerea acestuia nu marchează doar finalul unui capitol pentru un sportiv excepțional, ci este un prilej de a privi în urmă la o carieră clădită pe disciplină, respect și o iubire nemărginită pentru fotbal.
Povestea lui Florin Niță nu a fost niciodată doar despre parade spectaculoase sau despre cum a reușit să închidă poarta, a fost, în special, o poveste despre refuzul de a renunța în fața greutăților și despre o ascensiune construită cu multă muncă încă din perioada junioratului.
Florin Niță, 39 de ani în iulie, a debutat la prima reprezentativă în noiembrie 2017 și a adunat 31 de selecții în tricoul României. Echipa Națională îi mulțumește lui Florin pentru tot și îi urează mult succes mai departe în carieră!
Scrisoarea lui Florin Niță la capătul carierei de fotbalist:
Fotbalul mi-a dat totul. Și, la rândul meu, i-am dat și eu tot ce am avut mai bun.
Îi sunt recunoscător acestui sport pentru omul care m-a făcut. Pentru caracterul pe care mi l-a format, pentru toate momentele frumoase pe care le-am trăit, dar și pentru cele grele, pentru zilele în care am căzut și a trebuit să mă ridic singur. Fotbalul m-a învățat să lupt, să nu renunț și să merg mai departe chiar și atunci când părea imposibil.
Am trăit atât de multe lucruri pe care nu le voi uita niciodată… debutul, emoția primelor minute pe teren, la Chiajna, apoi în marile meciuri ale FCSB-ului, anii și amintirile strânse în Cehia, la Sparta Praga sau Pardubice, perioada din Turcia, la Gaziantep, și cea din Arabia Saudită, la Damac. Fiecare vestiar, fiecare stadion, fiecare coleg și fiecare meci au lăsat ceva în sufletul meu.
Dar echipa națională va avea mereu un loc special în inima mea. Să joci pentru România e ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. E o mândrie pe care o simți în tot corpul atunci când auzi imnul și vezi oamenii din tribune și îi simți pe cei de acasă trăind alături de tine fiecare fază. Să îți reprezinți țara, să lupți pentru ea și să simți că poți bucura milioane de oameni… nu există sentiment mai puternic decât ăsta.
Când am început fotbalul, eram doar un copil care iubea mingea și jocul. Atât. Nu mă gândeam la faimă, la bani sau la carieră. Mă bucuram pur și simplu că pot alerga după minge până seara. Apoi au venit visele, ambiția, dorința de a ajunge cât mai sus. Și am avut norocul să trăiesc o viață întreagă în mijlocul acestei nebunii frumoase numite fotbal, cu victorii care m-au făcut să plâng de fericire și cu momente grele care m-au făcut mai puternic.
Le mulțumesc tuturor suporterilor care mi-au fost alături în această călătorie. Celor care m-au susținut la echipele de club și, mai ales, fanilor echipei naționale a României. Au fost momente în care aplauzele voastre mi-au dat putere să merg mai departe când simțeam că nu mai pot.
Le mulțumesc colegilor, antrenorilor și tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit în drumul ăsta. Și vă mulțumesc vouă, dragi suporteri, pentru că m-ați făcut să simt, în toți anii ăștia, că nu sunt singur.
Fotbalului îi mulțumesc pentru că m-a definit ca om. Astăzi se încheie drumul meu ca jucător, dar niciodată nu mă voi despărți de acest fenomen. Fotbalul va rămâne mereu parte din mine și din viața mea.
Nu e un rămas-bun. E doar începutul unui alt capitol. Poate ca antrenor, poate ca om de conducere, dar sigur voi rămâne un om care va iubi fotbalul până în ultima zi. Dacă astăzi sunt un om care poate merge cu capul sus, o datorez fotbalului, dar și familiei mele, care mi-a fost alături în fiecare clipă, nu 100%, ci mai mult decât atât. În spatele fiecărui meci, fiecărei victorii și fiecărui moment greu au fost ei, cei care m-au susținut necondiționat, care au crezut în mine și m-au ridicat de fiecare dată când mi-a fost greu. Pentru asta, le voi fi recunoscător toată viața.
Pentru tot ce am trăit împreună, mă înclin în fața voastră cu respect, recunoștință și multă emoție.
Al vostru Florin Niță.
