O nouă aniversare pe care Aurel Țicleanu o prinde în cantonament, de această dată în calitate de oficial FRF, alături de reprezentativa Under 17 a României, care se pregătește la Tărlungeni pentru Turul de Elită din martie. ”De la 17 ani, rar mi-am serbat ziua acasă. Mai tot timpul mă prindea în cantonament și pe diferite continente”, se amuză fostul internațional.
 
42 de selecții și 2 goluri are Aurel Țicleanu la echipa națională
 
– Domnule Țicleanu, cum vă simțiți la 56 de ani?
– Când mă văd înconjurat de atâția tineri, mă simt și eu mai tânăr (râde). Sunt în cantonament alături de o generație de excepție pe care îmi doresc s-o văd la Campionatul European. Acești copii vor reuși și dacă vor avea puțin noroc! Până atunci, azi avem două antrenamente. Așa că sărbătorim prin muncă! E o zi în care mă gândesc la copiii mei, la ce sacrificii am făcut pentru fotbal. Dar când văd că am atâția prieteni, îmi dau seama că a meritat!
 

”E abia ora 9 dimineața și deja am primit peste 300 de mesaje. Le mulțumesc tuturor!”

 
– Cum vă imaginați în tinerețe că o să fiți la această vârstă? Corespunde cu realitatea?
– S-a schimbat mult societatea față de când eram eu tânăr. Lucrurile erau mai simple atunci. Atunci, vedeam două opțiuni: ori să fiu antrenor, ori comentator. Nu mă așteptam să ajung la Federația Română de Fotbal și să lucrez pentru viitorul fotbalului de la noi. 
 
– Care este cea mai frumoasă aniversare dintr-un cantonament?
– Puține aniversări m-au prins acasă. După 17 ani am fost mereu în cantonament. Deci am multe amintiri. Pot să spun că ziua mea m-a prins și în Europa, și-n America de Sud, și-n Africa, și-n Asia. Cam pe toate continentele. Îmi aduc aminte că într-un an am sărbătorit în Asia, iar în următorul an am petrecut în Albania, discutând în limba română la o masă de opt persoane la care stăteau doar doi români! Important e că mereu aniversările m-au prins în jurul unor oameni dragi.
 

”Îi spuneam unui preot că m-a ajutat Dumnezeu să întâlnesc de-a lungul timpului oameni buni. Și dânsul mi-a zis: «Nu v-ați gândit că poate dumneavoastră ați scos ce e mai bun din acei oameni?!»”

 
– Ce vă doriți de ziua dumneavoastră?
– Mi-e teamă să mă gândesc ce vreau… În primul rând, să mă mențină Dumnezeu pe partea bună, să trec peste necazuri și, pe plan profesional, să materializăm toate ideile pe care le avem la federație. Este o muncă uriașă pe care o facem, dar suntem fericiți că, acum, fiecare reprezentativă de juniori are un lot de aproximativ 40 de jucători din care selecționerii pot alege. Îmi doresc ca toți acești puști pe care îi remarcăm să ajungă fotbaliști, iar noi să îi aplaudăm la succese. Și îmi mai doresc să vedem și noi un turneu final pe viu, împreună cu echipa de seniori. În final, sănătate familiei mele și prietenilor!