CS United Galați conduce cu 2-0 în disputa cu Sepsi SIC Sfântu Gheorghe din finala Ligii 1 Futsal Casa Pariurilor, ediția 2025-2026. Gălățenii au profitat din plin în acest weekend de avantajul terenului propriu, s-au distanțat la două lungimi de formația covăsneană și mai au nevoie de un singur succes pentru a cuceri un nou titlu de campioni ai României.
Golgheter al României în două rânduri, cu două echipe diferite (Autobergamo Deva în 2023 și United Galați în 2024), Iulian Cojocaru, 25 de ani, se numără printre cei mai valoroși jucători din futsalul autohton.
Om de bază la United Galați, Cojocaru a fost decisiv în cele două victorii cu Sepsi SIC Sfântu Gheorghe. Sâmbătă, în primul meci al finalei din acest sezon, a marcat de două ori în prelungiri, iar duminică, chiar dacă nu a mai înscris, a fost unul dintre eroii echipei gălățene.
De pe un mal al Prutului pe celălalt!
Născut pe 5 iulie 2000 la Sănătăuca, o micuță localitate din raionul Florești, în stanga Prutului, chiar la granița cu Transnistria, Iulian Cojocaru poate fi considerat fără probleme un produs al futsalului românesc. A trecut Prutul atunci când avea 16 ani, după ce a ales să își continue liceul în România.
“Am ales orașul Galați pentru că aici o aveam deja pe sora mea, care era studentă. Pe fișa primită scria însă doar județul Galați! Așa că am ajuns la Galați, dar nu în oraș, ci în județ, la Tecuci. Când m-am uitat pe hartă și am văzut că sunt aproape 80 de kilometri între cele două orașe am realizat că nu îmi va fi ușor! Locuiam la cămin, iar în weekend-uri rămânem singur. Colegii mei, care locuiau în satele din zonă, mergeau acasă. Cu timpul, m-au luat cu ei la țară și timpul trecea astfel”, povestește Iulian Cojocaru.
După un an petrecut la Tecuci, Iulian Cojocaru a ajuns, în sfârșit, la Galați. Voia să joace fotbal pe teren mare la Oțelul:
“Nu am reușit să mă legitimez, eram minor, iar la Oțelul nu era cea mai bună perioadă. Profesorul Ion Gheorghiță de la Liceul Economic din Galați m-a dus la United, unde am dat de Costel Străinu. Amândoi m-au ajutat foarte mult. Am stat doi ani la Galați, apoi am plecat la Informatica Timișoara și cu școala la Liceul Sportiv. Robert Lupu m-a dorit la Timișoara și m-a împrumutat de la Galați.
La United era greu să te impui. Jucau atunci patru internaționali moldoveni: Lașcu, Burdujel, Tacot și Obadă. După un an m-am întors. Era posibilitatea să rămân la Timișoara unde m-am simțit foarte bine, dar Informatica s-a desființat. A apărut CFR Timișoara. Eram dornic să joc și de aceea m-am întors. Am stat un an, apoi doi la Autobergamo Deva. Acolo am plecat cu Andrei Dinicuță, prietenul meu.
Jucau la Deva frații Matei, care m-au ridicat foarte mult și ei, în special Florin. Și acum am o relație foarte bună cu el. L-am reîntâlnit la Deva pe Roberto Voin, cu care am jucat la Timișoara. Toți trei, eu, Dinicuță și Voin, locuiam împreună în același apartament. Cu Deva am luat Cupa cu brazilianul Cacao pe bancă. Ce antrenor! L-am prins și la Galați. Și, pentru că vorbește și limba rusă, ne-am înțeles foarte bine”, povestește Iulian Cojocaru.
Iulian Cojocaru, golgheter al României
De la revenirea la Galați, Iulian Cojocaru și-a trecut în palmares trei titluri, o Cupă a României și „o gheată de aur”!
Între timp s-a căsătorit cu o gălățeancă, este student în anul trei la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Chișinău și om de bază la prima reprezentativă a Moldovei, la care a evoluat încă din vremea junioratului la un turneu în Bulgaria, atunci când naționala din stânga Prutului era pregătită de Vladimir Vusatii.
Născut în luna lui cuptor, Iulian Cojocaru nu putea primi din partea părinților alt nume!
“Când se nășteau copiii în Moldova, cred totuși că și acum se mai păstrează astfel de tradiții, exista o carte religioasă sau ceva de acest gen de unde părinții alegeau nume. Picase numele de Iulica, nume de fată, așa că am fost botezat Iulian”, explică el.
Iulian Cojocaru crede că United Galați își poate păstra titul de campioană a României chiar după primul meci de la Sfântu Gheorghe, programat la începutul săptămânii viitoare, deși recunoaște că “aceasta e cea mai disputată finală din ultimii ani”.
“Suporterii sunt al șaselea jucător”
“Se vor schimba rolurile, Sepsi SIC urmând să joace în fața propriilor suporteri. Ne bucurăm că mergem la Sfântu Gheorghe cu aceste două victorii. Au fost însă două meciuri grele, foarte obositoare, tocmai de aceea ne bucurăm că am reușit să ieșim victorioși de fiecare dată. Le mulțumim suporterilor, care au fost din nou în număr foarte mare și ne-au susținut până în ultimul moment.
Știam că vom avea viață grea cu Sepsi SIC, pentru că miza e alta față de sezonul regular sau play-off, e o finală! Știam că vor avea motivație și atitudine. Pentru că, repet, este o finală, și e loc de orice. Am rămas calmi până la final, nu am crezut că vom pierde controlul. Jucam acasă, suporterii alături de noi, ei sunt al șaselea jucător. Sincer, de mic am învățat să nu aud ce se strigă din tribună. Știu însă că am familia alături”, mai spune Iulian Cojocaru.
La meciurile echipei United Galați de pe teren propriu, soția și socrii sunt prezenți de fiecare dată: “Au fost însă și părinții mei la meciuri, chiar și sora mai mică, aflată acasă, la Sănătăuca”, a precizat moldoveanul, care colcluzionează: “Cum îmi văd viitorul?! Nu m-am gândit! Momentan vreau să mă bucur de futsal. Cât mai pot. Este una dintre cele mai frumoase discipline sportive”.
ARTICOL DE ADI DOBRE
