E una dintre cele mai valoroase jucătoare din Superliga Naţională feminină de fotbal. Şi are doar 19 ani! E studentă, oficiază ca arbitru la meciurile băieţilor din ligile inferioare, vrea să devină antrenor, nu înainte de a evolua într-un campionat puternic, precum cel al Germaniei, Franţei ori al Spaniei.

Iulia Mera e, din această vară, căpitanul echipei NAVOBI Iaşi, revelaţia sezonului trecut al Superligii Naţionale feminine de fotbal. Gruparea din "capitala" Moldovei a încheiat anul competiţional 2015-2016 pe locul 3 şi a terminat tot pe poziţia a treia în Cupa Balcanică.

Originară din Iclod, o comună din Cluj, Iulia are o poveste de viaţă extraordinară. Ca mai toate fetele care au ales să practice fotbalul de performanţă, Iulia Mera a făcut o mulţime de sacrificii pentru a-şi împlini visul, acela de a juca fotbal.

"Dacă nu mă lua cu el, plângeam"

– De ce ai ales fotbalul?
– Am un frate mai mare, care, în copilărie, ca orice băiat, bătea mingea pe străzile din Iclod, comuna noastră, cu alţii ca el. Îl însoţeam adesea. Eram singura fată din grup. Dacă nu mă lua cu el, plângeam. Ca să scape de mine, mă lua. La început, mai mult mă loveam. Băieţii nici nu ştiau ce să mai facă. Ar fi scăpat de mine, dar nu mai puteau! Până la urmă m-au acceptat. Se organizau, ca şi acum, campionate între străzi. Competiţii serioase, cu arbitri, cu tot ce trebuie!

– Te-a remarcat cineva?
– La unul dintre meciuri, dar în care nu evoluasem, arbitru a fost Iulian Szekely, om din staff-ul echipei Clujana Cluj, acum la Olimpia şi la echipa naţională. După partidă, la o bere, a întrebat dacă sunt fete în Iclod cărora să le placă fotbalul. Nu mă văzuse. Cei din jurul său m-au recomandat, dar nu din prima (!), şi i-au dat numărul de telefon de acasă.

"Tata a crezut că e o glumă"

– Şi a sunat?
– N-a sunat dânsul, a sunat chiar domnul Mirel Albon! Tata a crezut iniţial că e o glumă! N-a crezut că cineva de la fotbal se interesează de fata lor. Era în iunie 2010. Până la urmă am plecat la Cluj, la probe. Iar în iulie, după o lună, plecam în cantonament cu echipa în Italia! Aveam doar 13 ani!

– Părinţii ce au spus?
– Mama n-a fost de acord! Tata i-a spus însă: "Să o lăsăm, o să-i treacă. Vine iarna". Învăţam la Gherla. Dimineaţa! Făceam naveta. Apoi luam trenul spre Cluj, unde mergeam la antrenamente. Mă întorceam seara. Gara e la doi kilometri de casă, aşa că ai mei erau nevoiţi să mă aştepte în fiecare zi. Apoi o luam de la capăt.

– Și apoi?
– A trecut iarna! Ai mei au văzut că nu am renunţat, deşi era foarte greu. Au decis să mă susţină în alegerea mea. Inclusiv mama!

Studentă la Iaşi

– Şi ai început la Cluj.
– Da! Am jucat la Clujana, apoi la Olimpia, până anul trecut, când am terminat liceul. Am două campionate şi două Cupe ale României cu Olimpia! Domnul Adrian Ambrosie, de la NAVOBI mi-a propus să vin la Iaşi. Încă dinainte de Bacalaureat. Am pus însă şcoala pe primul plan. Am vrut să intru la facultate. Visul meu era să urmez Facultatea de Litere. Şi să-mi iau permis de conducere! Am dat până la urmă la Sport, la Iaşi, şi am reuşit. Am fost chemată la loturile naţionale. Mai întâi, fireşte, la junioare, apoi la senioare. Am amintiri dintre cele mai frumoase de la convocările la loturi.

– Ai evoluat fundaş dreapta la Olimpia. Acum eşti fundaş central!
– Joc acolo unde îmi cere antrenorul! Îmi place să ajut, iar din postura de fundaş central chiar reuşesc asta. Văd bine jocul, văd bine tot terenul. Îmi place.

Mats Hummels şi Ştefania Vătafu!

– Ai un jucător preferat?
– Îmi place foarte mult Mats Hummels, care a jucat la Borussia Dortmund, dar acum e la Bayern München!

– De la fete ai avut vreun model?
– Da, Ştefania Vătafu, alături de care am jucat la Olimpia Cluj (foto), cea mai bună jucătoare a României în 2013 şi 2014. E puţin mai mare decât mine, dar a fost, aşa, un idol pentru mine, un model. Are ambiţie, determinare. De multe ori rămâneam după antrenamente şi exersam împreună. Am rămas foarte bune prietene, deşi am plecat de la Cluj.

– Ce îţi place la NAVOBI?
– Sunt foarte apreciată în Iaşi. Apoi îmi place ca cineva să mă motiveze, aşa cum o face domnul Ambrosie, care înaintea meciurilor ne pune inclusiv filmuleţe motivaţionale!

Arbitrează băieţi

– Ce faci în timpul liber?
– Nu prea am timp liber. Atunci când am îmi place să mă plimb, să citesc, să învăţ, să mă uit la filme, să stau de vorbă cu prietenii, să conduc!

– Eşti noul căpitan al echipei NAVOBI Iaşi!
– Dacă după doar un an sunt căpitan, atunci înseamnă că oamenii de aici, de la Iaşi, chiar apreciază munca mea. Iar asta mă mulţumeşte şi mă motivează.

– Ce mai faci în timpul liber?
– Arbitrez! Arbitrez băieţi la ligile inferioare!

– Şi nu e greu?
– Este! Oamenii mă mai iau uneori peste picior. Mai ales atunci când e vorba de ofsaid! De aceea sunt obsedată de ofsaid. Şi când joc şi când arbitrez.

Fete şi băieţi!

– Ce ţi-ai propus pentru viitor?
– Vreau să termin şcoala. Doamne fereşte, se întâmplă ceva, ce fac apoi? Trebuie să termin şcoala şi apoi vedem! Vreau să ajung într-un campionat puternic, aşa cum e cel al Germaniei, ori cel al Spaniei sau al Franţei.

– Mai joci în campionatul străzilor din Iclod?!
– Chiar şi vara aceasta m-am băgat la joc! Cum să nu mă bag? Păi, în Iclod dacă întreabă cineva dacă există o fotbalistă, toată lumea îmi rosteşte numele! Am jucat în vacanţă împotriva unei echipe în rândurile căreia se regăsea un băiat talentat, îl ştiam de mult, dar care nu a trecut de nivelul judeţului. La un moment dat, în timpul meciului, am intrat mai tare la el şi s-a supărat. Mi-a zis: "Chestii ca astea să faci la voi, la fete!"

– Şi ce i-ai răspuns?!
– Că el se comportă ca o fată!