Au mai rămas doar câteva zile până la meciul România – Franța din preliminariile turneului final al Campionatului European feminin de fotbal de anul viitor din Olanda, confruntare care va avea loc vineri seară, de la ora 20.00, pe stadionul “Nicolae Dobrin” din Pitești. Meciul contra Franței, care contează pentru Grupa 3 de calificare, reprezintă unul dintre cele mai importante teste ale fotbalului feminin românesc din ultimii ani.

Jucătoarele din campionatul intern sunt deja în cantonament. Astăzi, Mirel Albon, antrenorul naționalei, le așteaptă la Mogoșoaia și pe fetele ce evoluează în străinătate. Atmosfera în sânul primei reprezentative e una bună, în ciuda faptului că partida cu Franța se anunță infernală.

“Va fi greu, foarte greu, dar ne vom juca șansa”, spune Ștefania Vătafu, una dintre cele mai valoroase componente ale naționalei României. Desemnată cea mai bună jucătoare din România în 2013 și 2014, Ștefania așteaptă cu nerăbdare duelul cu puternica formație a Franței, în componența căreia se regăsesc o mulțime de vedete. Pe unele dintre ele, mijlocașul de la Olimpia Cluj le-a întâlnit în Liga Campionilor.

– Ștefania, ce înseamnă meciul cu Franța pentru voi?
– În primul rând un test. Întâlnim una dintre cele mai tari echipe din lume. Pentru noi meciul nu e unul decisiv. Să fim realiști, nimeni nu poate pune în pericol poziția de lider a Franței. Bătălia noastră e cu Ucraina, pentru locul doi.

– Pentru tine ce înseamnă acest meci?
– Nu pot spune că e un vis devenit realitate. Pe unele dintre jucătoarele din naționala Franței le-am întâlnit în Liga Campionilor, dar pe altele le-am văzut doar la televizor! Sunt nume mari, jucătoare puternice. Însă, până la urmă, și ele au tot câte două picioare, ca și noi!

– Și, totuși, care sunt atuurile Franței?
– Experiența, valoarea jucătoarelor. Spre deoebire de România, Franța a creat o industrie în jurul fotbalului feminin. Aria de selecție e foarte mare, se investesc foarte mulți bani.

“Am încercat și handbal, dar fotbalul m-a cucerit”

– De ce ai ales un sport considerat de mulți ca fiind unul “de băieți”?
– În primul rând, fotbalul mi-a intrat la inimă încă din copilărie. Am și fost influențată! Pentru că eram înconjurată de foarte mulți băieți, m-am alăturat acestora la meciurile de fotbal. Mi-am zis că trebuie să joc ceva!

– Te vedeai făcând alt sport?
– Eu sunt din Râmnicu Vâlcea, unde handbalul este la putere. Am făcut și handbal, dar și atletism. Deși handbalul e un sport de echipă și care se joacă cu mingea, a fost ceva care m-a oprit să îl practic la nivel mare. Tot la fotbal m-am întors!

– Părinții ce spun?
– Ei m-au susținut în permanență. Părinții mei nu mi-au spus niciodată să fac aia sau aia. M-au lăsat să aleg.

“Mi-a plăcut mult de Florentin Petre”

– Unde ai început?!
– Nici nu știam că fetele au și ele fotbalul lor! Într-o zi am ajuns la FC Ciobanu, la noi, la Vâlcea. Acolo am jucat prima oară. Apoi m-a contactat domnul Mirel Albon, care mi-a propus să merg la Cluj. Am dat probe și am reușit!

– Nu ți-a fost greu?
– Foarte greu! Aveam doar 14 ani și plecam de acasă. Sunt singură la părinți, tocmai de aceea nici părinților nu le-a fost ușor. Vorbeam în fiecare zi la telefon. A fost greu, dar niciun moment nu am vrut să renunț. Dacă mă întorceam acasă, la Vâlcea, eram gata! Nu cred că aș mai fi jucat fotbal și n-am dorit asta.

– Când erai mică, de cine îți plăcea, ca fotbalist?
– De Florentin Petre, de la Dinamo. Îmi plăceau la el determinarea și viteza.

Absolventă de "Babeș-Bolyai”

– Cum te-ai descurcat cu școala?
– Am urmat cursurile liceului cu profil sportiv, apoi am intrat la facultate, Am și terminat! Sunt absolventă de Educație Fizică și Sport la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

– Cum ai împăcat fotbalul cu școala?
– Nici aici nu a fost ușor, dar m-am descurcat. Am vrut să fac și masteratul, dar am mai amânat puțin.

– Ți-ar plăcea să joci în străinătate?
– Normal! Am avut oferte, dar am zis să termin mai întâi școala. Să știți, însă, că nu mi-am propus să plec prea curând.

– În ce campionat din străinătate crezi că te-ai descurca?

– Cu fizicul meu, doar “1.60” înălțime, sigur nu m-aș descurca în campionatele din țările nordice! Mi-ar plăcea Germania, Franța.

“Am mai fost la un turneu final”

– Ce jucător îți place acum?
– Iniesta, jucăm pe același post! Amândoi suntem cu pasele!

– De la noi, din România?
– De Nicușor Stanciu. L-am și văzut jucând acum, la Cluj, contra Spaniei. A evoluat bine.

– Din fotbalul feminin mondial de cine îți place?
– De franțuzoaica Louisa Necib și de Alex Morgan, campioană mondială anul trecut în Canada cu naționala Statelor Unite.

– Aveți șansa istorică de a vă califica la un turneu final!
– Eu am mai fost, în 2012, în Turcia, cu naționala U 19. Din generația aceea sunt acum la echipa mare Adina Giurgiu, Andreea Corduneanu, Andreea Părăluță, Andreea Voicu, Alexandra Lunca și eu!

– Cum vezi fotbalul feminin din România?
– A crescut în ultima perioadă. Avem mai multe echipe, iar asta e bine. Calitativ, mai avem de lucrat. S-a mai schimbat și mentalitatea oamenilor. Mulți nu știu mare lucru despre fotbalul feminin, iar cei care au auzit nu îl acceptă prea ușor. Aud adesea: “Fotbalul nu e pentru fete”!

“Japonezele mănâncă fotbalul pe pâine”

– Și ce răspunzi?
– De obicei, nu răspund. Nu îmi place să mă cert. Le-am mai spus totuși unora: “Veniți la un meci ca să vedeți că și noi, fetele, știm fotbal și apoi vorbiți”!

– Dintre naționalele puternice care îți plac?
– Japonia! E o mașinărie de fotbal. Japonezele mănâncă fotbalul pe pâine. Apoi, Germania și Suedia. Germania e o echipă disciplinată, are o forță de a gândi extraordinară, de a juca, de a nu renunța niciun moment.

– Ce îți place să faci în timpul liber?
– Care timp?! Nu am timp liber! Atunci când totuși am, ascult muzică, citesc, mă uit la filme.

– Unde vei merge în vacanța de vară?
– N-am mai fost de mult în vacanță, pentru că în ultimii ani vacanțele mele au însemnat sesiuni de examene! Mi-aș dori ca anul acesta să merg la mare, n-a mai fost de ceva vreme.

– Batem Franța?
– Încercăm, va fi o luptă cu ele!

ADI DOBRE