A trecut aproape o săptămână de la confruntarea România – Portugalia, scor 1-1, de la Cluj, partidă contând pentru manșa secundă a barajului de calificare la Campionatul European feminin de fotbal de anul viitor din Olanda. Deși nu a pierdut în dubla întâlnire cu Portugalia (la Lisabona a fost 0-0), România nu a intrat în posesia ultimului bilet disponibil pentru EURO 2017.
Parcursul naționalei României în preliminarii a fost unul senzațional, prima noastră reprezentativă nefiind până acum atât de aproape de un turneu final. Ratarea calificării a lăsat un gust amar, dar în urmă rămân o mulțime de ralizări. În plus, fetele lui Mirel Albon au câștigat pentru naționala României un respect uriaș și o poziție superioară în ierarhiile FIFA și UEFA.
Antrenorul naționalei noastre face „la rece” o radiografie a campaniei de calificare, dar vorbește și despre viitorul naționalei României. Mirel Albon e convins că locul secund în Grupa a 3-a și prezența la barajul pentru EURO 2017 reprezintă fundația pentru următoarele campanii, dar și pentru dezvoltarea fotbalului feminin în România.
„Trebuie să mai creștem”
– Domnule Albon, ce concluzii pot fi trase după parcursul naționalei în preliminariile pentru EURO 2017?
– Trebuie să apreciem întreaga campanie de calificare. A fost un efort colectiv extraordinar. Ne-am bazat în aceste preliminarii pe un nucleu de 15-16 jucătoare. Sper ca în următoarele preliminarii numărul acestor jucătoare să crească. Stau acum și mă gândesc la ce anume ne-a lipsit ca să ajungem la EURO. Poate constanța în joc. Uneori am oscilat. După remiza din Ucraina, din startul calificărilor a urmat o victorie contra Albaniei conturată pe final. La Lisabona, în prima manșă a barajului am fost dominați. Apărarea s-a descurcat însă foarte bine. La Cluj a fost altceva. Meritam să câștigăm, dar nu s-a putut…
– Ce ne-a lipsit?
– Am ratat ocazii bune. Iar problema ratărilor nu a fost doar în acest meci contra Portugaliei. Am ratat și în meciul cu Ucraina și în cel cu Grecia. Când vrei să ajungi la competiții majore, astfel de situații trebuie să fructifici astfel de șanse. Apoi tinerețea lotului. Avem, într-adevăr, jucătoare care pot evolua pe mai multe posturi, dar care nu au experiența unor astfel de meciuri decisive. Mă refer aici strict la barajul contra Portugaliei. Au apărut și accidentările. Ne-au lipsit Cosmina Dușa, Isabelle Mihail, Mara Bâtea, am pierdut-o înaintea barajului și pe Corina Olar. Îmbucurător a fost faptul că fetele au stat foarte bine din punct de vedere fizic. Trebuie să mai creștem la capitolele încredere, forță, tehnică în regim de joc.
„Locul doi era deja un obiectiv îndrăzneț”
– Care a fost obiectivul la începutul preliminariilor?
– Promovasem din Urna a 4-a valorică. Toată lumea visa frumos. Era clar, nu ne puteam lupta cu Franța, locul trei în clasamentul FIFA, dar am dorit să încheiem înaintea Ucrainei. Aveam o remiză, 0-0 la Mogoșoaia, ca punct de reper. După 2-2 la Lvov am început să sperăm. Locul doi era deja un obiectiv îndrăzneț.
– România a încheiat pe locul doi!
– Da! Pentru că jocul echipei naționale s-a ridicat la nivelul preliminariilor. Nu înțeleg însă nici acum acest regulament în urma căruia au fost anulate rezultatele cu ultima clasată în grupă. Noi am pierdut șase puncte… Rusia, de exemplu, doar patru.
– Se putea mai mult?
– Cu siguranță. Am arătat calitate în jocul nostru. Mă așteptam însă la mai mult din partea unor jucătoare cu experiență. Puteau mai mult. Poate că au simțit o presiune în plus. Am să spun însă mereu că sunt mândru de aceste fete. Nu am ce să le reproșez. Nici lor, nici altcuiva.
„160 de jucătoare legitimate în toată România”
– Ați fost dezamăgit la finalul returului cu Portugalia?
– Dezamăgit? Nu cred că e cel mai potrivit cuvânt. Am simțit în schimb durere și frustrare. A trebuit să-mi revin însă foarte repede. A fost o muncă incredibilă. S-a muncit enorm în ultimii ani, nu e vorba aici doar de această campanie. Am satisfacția că toată lumea și-a făcut treaba, că multe fete au progresat foarte mult. Imaginea naționalei României a alta acum, după aceste preliminarii. Poate par prea încrezător, dar, vă spun, dacă păstrăm acest nucleu de jucătoare, plus cele care vor apărea, ne putem bate cu șanse mari în următoarele preliminarii. Ratarea calificării mi-a reamintit de eșecul naționalei de băieți a României în fața Irlandei de Nord din anii ’80, acasă, la București. După acea înfrângere au venit marile performanțe ale acelei generații. Poate se repetă istoria și în cazul fetelor.
– Vorbeați despre jucătoarele care „vor apărea”.
– Competiția internă trebuie să ne ajute. Proiectele demarate în ultimii ani au adus o mulțime de fete la fotbal. Când am intrat în fotbalul feminin aveam legitimate doar 160 de jucătoare în toată România. Acum avem în jur de 2000! Cantitativ am crescut foarte mult. Avem însă nevoie de calitate. Trebuiesc găsite soluțiile pentru creșterea calității.
„Ceea ce am văzut la retur e incredibil”
– Și totuși, ce ne-a lipsit să învingem Portugalia?
– Tupeul. Experiența. Șansa. O jucătoare-lider, care să tragă echipa după ea.
– Ce rămâne după această calificare?
– Rămâne amintirea celor aproape 8.000 de oameni prezenți la meciul cu Portugalia de la Cluj! Ceea ce am văzut la retur e incredibil. Oameni civilizați, care la final, în ciuda faptului că ratasem calificarea, le-au aplaudat și încurajat pe fete, mii de copii. Dacă la startul preliminariilor mi-ar fi spus cineva că România va juca un meci cu atât de mulți spectatori în tribune i-aș fi spus că nu are simțul realității.
– Vă reproșați ceva?
– E greu să nu te gândești la ce ai făcut bine și la ce ai făcut rău. Mâine dacă am juca din nou împotriva Portugaliei aș trimite în teren aceleași formule. Poate introducerea mai devreme a Laurei Rus… Poate. Gândul mă duce iar la șansă, la noroc. Nu ai cum să antrenezi norocul. Sper că, așa cum spunea Ioan Chirilă, există o lege a compensației atât în viață, cât și în fotbal.
