A trecut mai bine de o săptămână de la returul barajului pentru calificarea la Campionatul European feminin de fotbal de anul viitor din Olanda, dar fetele lui Mirel Albon au încă în memorie „dubla” cu Portugalia, în care nu au pierdut, dar în urma căreia au ratat calificarea la EURO 2017. Sentimentele care le încearcă pe tricolore sunt diverse. Cele mai multe sunt confuze… „Am fost atât de aproape, deși nimeni n-ar fi pariat pe noi la începutul preliminariilor”, spune Maria Ficzay, fundașul central de la Medyk Konin, campioana Poloniei, una dintre puținele integraliste din naționala României în campania de calificare.

Maria Ficzay, care peste doar patru zile va împlini 25 de ani, crede că, în ciuda ratării calificării la EURO 2017, naționala României e „pe plus”! Maria amintește de rezutatele din meciurile cu Ucraina, o echipă mult mai bine cotată decât România, căreia naționala noastră i-a luat patru puncte, de atmosfera de la Cluj.

„Nimeni nu ne dădea vreo șansă”

– Maria, ce mai e nou în Ekstraliga?
– Păi, imediat după ce m-am întors de la națională, am jucat împotriva rivalelor de la GKS Górnik Łęczna, care erau pe primul loc în campionat. Asta pentru că noi aveam un meci mai puțin disputat. Le-am învins cu 3-0. N-am evoluat. Antrenorul mi-a spus că mă bagă la joc doar dacă e neapărat nevoie, pentru că știa că jucasem 120 de minute cu doar câteva zile mai devreme. N-a fost nevoie să intru în teren!

– Te mai gândești la „dubla” cu Portugalia?
– În fiecare zi! Încă mă gândesc la ce șansă am ratat, chiar dacă la debutul în preliminarii nimeni nu ne dădea vreo șansă. Veneam din a treia urnă valorică. Frustrant e că nu am pierdut în cele două jocuri contra Portugaliei, dar, în ciuda acestui amănunt, am ratat prezența la EURO…

„La Lvov s-a aprins un beculeț”

– Vorbeai de debutul în preliminarii. Ce gândeai atunci?
– Vorbeam cu fetele la vremea respectivă că ar fi extraordinar să prindem barajul. Acum avem doar regrete. Că nu ne-am calificat direct, din cauza unui gol, că n-am pierdut cu Portugalia… Nici acum nu înțeleg care a fost logica acelui regulament în urma căruia nouă ne-au fost luate șase puncte, câștigate în meciurile cu ultima clasată. Rusia, de exemplu, a pierdut doar patru. Și e la EURO…

– Când v-ați dat seama că se poate?
– După egalul, 2-2, de la Lvov, cu Ucraina. Atunci ni s-a aprins un beculeț și am început să sperăm.

„Nu mai văzusem așa ceva”

– Ce ne-a lipsit să ajungem la EURO?
– Nu știu. Poate norocul. A fost o combinație, de mai multe lucruri, care ne-a privat de calificare. Toate fetele au dat totul, credeți-mă. Toată lumea din jurul nostru s-a autodepășit. S-a făcut totul, dar, din păcate, n-a fost să fie.

– Cu ce rămâneți după această campanie?
– Cu experiența partidelor disputate, care, sunt sigură, ne va ajuta pe viitor. Cel mai important e că naționala României și-a câștigat respectul tuturor. Că am adus la stadion aproape 8.000 de oameni. Nu își poate închipui cineva ce am simțit atunci când am ieșit pe teren și am văzut atât de multă lume în tribună. Nu mai văzusem așa ceva. Mi s-a făcut pielea de găină! Acesta e cel mai mare câștig.

„Nu au fost mai bune ca noi”

– Ai mai mulți prieteni acum?
– Nu știu dacă prieteni, dar, cu siguranță, avem mai mulți oameni interesați de fotbalul feminin. Am primit atâte de multe mesaje de încurajare! Ca niciodată. Sper ca parcursul nostru în preliminarii să determine cât mai multe fete să vină la fotbal.

– A fost mai bună Portugalia?
– Nu. Nu le-am simțit pe portugheze mai bune ca noi. La tragerea la sorți, când s-a aflat că jucăm primul meci la Lisabona, mulți spuneau că am avut noroc. Poate era mai bine invers, poate am fi fost la EURO.

„Să arătăm că fetele din România știu fotbal”

– Spuneai ceva despre experiență.
– În această campanie am crescut la capitolul experiență. Sunt sigură că la următoarea ocazie nu mai pierdem. Dacă ne vom mai întâlni cu astfel de situații vom ști să ne gestionăm emoțiile. Cu această echipă a doua șansă de acest gen va fi valorificată.

– Părinții tăi ce au spus?
– Au fost mândri! Niciodată n-au fost astfel. Cred că toți părinții noștri au fost mândri. La mine acasă, la Ocna Șugatag, vecinii, prietenii i-au privit altfel pe ai mei, care au o fată la fotbal. A fost și momentul de glorie al părinților noștri!

– Plecați în Statele Unite ale Americii, pentru o „dublă” împotriva campioanei mondiale!
– E o mare realizare. Aș fi vrut însă să mergem acolo din postura de echipă calificată la EURO. Aș fi vrut ca aceste două meciuri să fie o sărbătoare, alături de toate fetele. Sper, chiar și așa, să facem o figură frumoasă, să arătăm că fetele din România știu fotbal.