Pentru Florentina Olar-Spânu, căpitanul naționalei feminine de fotbal a României, anul 2016 a fost, cu siguranță, cel mai greu din toată cariera sa. În același timp, 2016 a fost pentru Florentina și cel care i-a generat cele mai diverse emoții, cele mai multe bucurii, cele mai mari satisfacții.

În 2016, Florentina a cucerit titlul și Cupa în Danemarca, a fost desemnată cea mai bună jucătoare a sezonului 2015-2016 în Elitedivisionen, golgeterul competiției, a ajuns cu naționala României la barajul pentru accederea la Campionatul European, iar acum, pe final de an, s-a calificat cu echipa sa de club, Fortuna Hjørring, în sferturile de finală ale UEFA Women’s Champions League, performanță în premieră în cariera sa de aproape două decenii!

Pentru Florentina a venit, în sfârșit, vacanța! Nu cu trenul din Franța, așa cum sună refrenul unui cântec cântat pe vremuri de școlari, ci cu avionul până la București și apoi cu microbuzul până la Constanța! La doar câteva ore de la sosirea în orașul său natal, Florentina s-a dus să alerge pe plaja din stațiunea Mamaia. Din reflex?! Poate. Mai degrabă din datorie, din datoria aia față de sportul care i-a dat atâtea satisfacții.

”Să nu uităm cum ne-a bătut Franța acasă!”

– Florentina, cum e în vacanță?
– Când am să simt că sunt în vacanță am să vă anunț! N-am mai avut liber din iulie, dar nu mă plâng. Zilele libere le petreceam la refacere, la mișcare. M-am întors acasă, unde mă simt foarte bine alături de ai mei. Tocmai ce mi-am dus nepoțica la școală! Apoi am dat o fugă pe plajă, la o alergare.

– Cum a fost acest an 2016?
– Mărturisesc faptul că principalul meu obiectiv a fost calificarea cu echipa națională a României la EURO 2017. N-a fost însă să fie… Privind retrospectiv, această ratare a calificării o văd ca pe un succes, ca pe un prim pas spre viitor. Nimeni, dar nimeni, nici măcar noi nu ne dădeam vreo șansă de calificare sau de baraj. Am început să visăm după meciul de la Lvov, 2-2 cu Ucraina. A fost o campanie de calificare extraodinară, în care am învățat multe, am crescut, ne-am maturizat, vorbesc aici la general. Au fost momente când ne-am autodepășit. Să nu uităm cum ne-a bătut Franța acasă! Cu un gol marcat din penalty. Și ce ocazii am avut!

”Sferturile” Ligii Campionilor, o premieră

– La club, la Fortuna?
– A fost un an perfect. Am luat titlul și Cupa în Danemarca, am cucerit titlul de goalgheter și am fost votată cea mai bună jucătoare a campionatului intern.

– Un an început în forță!
– Așa e, cu un turneu la Bielefeld, de sală, unde am câștigat. Nu s-a jucat futsal, ci un fel de fotbal de sală, pentru că puteai să joci mingea „cu mantinela”, cum zic hocheiștii! Era o luptă, așa cum sunt cele în cușcă! Era să uit! Am câștigat titlul în Danemarca și la futsal! Calificarea în sferturile de finală ale Ligii Campionilor, de acum o săptămână, e prima pentru mine de când joc fotbal.

”M-am gândit la ce e mai bine pentru familia mea”

– A fost 2016 cel mai bun an al tău?
– Aș putea spune asta. Nu pot uita însă că am traversat o perioadă bună și în Cipru, unde am câștigat de asemenea totul. Aș zice însă că nu sunt realistă dacă nu aș recunoaște că fotbalul din Danemarca e mai bun, nivelul acolo e altul.

– Ți-ai dorit să joci și în alte campionate? Germania, Franța de exemplu.
– Au fost momente când mi-am dorit și alte provocări. Chiar și în această vară am avut oferte. Am stat însă și m-am gândit la ce e mai bine pentru familia mea și astfel am ales să-mi prelungesc contractul cu Fortuna Hjørring. Am luat o hotărâre gândind pe termen lung. Aici, la Hjørring, am condiții excelente, sunt respectată.

”Sunt lucruri mărunte, care pentru alții poate nu contează”

– Cum e viața în Danemarca după aproape patru ani?
– Mă simt foarte bine. Faptul că am intrat destul de repede în clubul căpitanilor echipei m-a ajutat mult. Am o relație foarte bună cu toată lumea aici. Sunt respectată. Vorbesc des cu selecționerul Danemarcei, cu care am avut cursuri pentru profesia de antrenor. Mereu îmi spune că regretă faptul că nu am pașaport danez, ca să joc pentru naționala Danemarcei!

– Spuneai ceva de respect!
– Am fost votată cea mai bună jucătoare din campionatul intern. Am fost votată de jucătoarele de la celelalte echipe! Puteau foarte bine să voteze pe altcineva, o daneză de-a lor, pe care să o promoveze. Faptul că m-au ales pe mine înseamnă că mă respectă, că îmi apreciază munca. Când mergi într-o țară nordică, iar oamenii te apreciază, că nimeni nu e influențat de originile tale, toate astea te pun pe gânduri. Sunt lucruri mărunte, care pentru alții poate nu contează, dar nu și în cazul meu.

”A fost ceva extraordinar”

– Ce a însemnat pentru fotbalul feminin românesc 2016?
– Apogeul său! Niciodată nu a existat atâta expunere, atâta promovare, atât de mult interes. M-am să uit niciodată atmosfera de la Cluj, de la returul cu Portugalia. N-am avut atât de mulți spectatori la toate celelalte meciuri din cariera mea la echipa națională! A fost ceva extraordinar. Pe calea asta ar trebui să se continue pentru a avea performanțe. Doar așa fetele vor veni la fotbal, iar ceilalți își vor schimba mentalitatea, vor renunța la prejudecăți.

– Cum vezi viitorul?
– Exact ceea ce spuneam mai devreme. Trebuie să profităm de tot ceea ce s-a făcut bun. Nimănui nu i-a fost ușor după ratarea calificării, știu asta. Dar parcursul din preliminarii ar trebui să ne motiveze pe toți.