Progresul Spartac București e un club special în fotbalul nostru și primele impresii după debutul în Liga 2 ne oferă o perspectivă interesantă: tinerețe, promovarea talentelor autohtone, fotbal pozitiv și ofensiv!
L-am invitat pe Andrei Erimia, tehnicianul formației, să ne dezvăluie din povestea Progresului Spartac, din viziunea lui ca antrenor și din secretele ascensiunii clubului care are una din cele mai mici medii de vârstă la nivel de lot în actualul sezon de Liga 2.
Sezon de adaptare, mulți jucători din propria academie
Cum au fost pentru dumneavoastră contactul și adaptarea la Liga 2 și cum ați perceput că au fost pentru jucători?
A fost o bucurie enormă pentru toată suflarea progresistă promovarea după mai multe încercări, cu atât mai mult cu cât am reușit performanța cu mulți jucători foarte tineri crescuți în propria academie, media de vârstă fiind sub 21 de ani. Nu cred că există un alt club care să fi promovat în L2 cu atâția jucători din propria academie. E primul sezon în L2 pentru mine, colegii mei și chiar jucători, cu două excepții, așadar putem spune fără rețineri că e un sezon de adaptare la rigorile și specificitățile competiției.
Cum ați trăit debutul?
Primul meci a fost acasă, dar nu pe teren propriu, cu Dinamo: televizat, cu o echipă de tradiție, susținută de o peluză plină. Situație cu care nu eram obișnuiți și care cred că a afectat evoluția echipei în acel meci. Însă în următoarele etape am obținut câteva victorii și părea că ne-am acomodat foarte repede la Liga 2.
Cu toți fotbaliștii promovării, dar fără să joace “acasă”
Ce fel de competiție ați descoperit și cum este în raport cu așteptările pe care, poate, le aveați?
Știam clar că nivelul L2 este mai ridicat decât al Ligii 3, iar de multe ori meciurile aici se definesc prin dueluri fizice, multă uzură, avânt, mai puțin accent pe partea tehnico-tactică. Evident, există și excepții. Nu pot spune că am fost surprins… Însă dacă la L3 tot sezonul s-a decis într-un baraj de promovare, la L2 fiecare meci e ca o finală pentru noi, campionatul e foarte scurt, nu e timp de recuperat puncte pierdute. Lupta pentru play-off și play-out e acerbă, echipele sunt comprimate în clasament în câteva puncte diferență.
Fără înfrângere cu Buzău, Dej și Galați, formații cu aspirații la play-off, ați învins chiar Brașovul, victorii în deplasare la Poli Timișoara și Unirea Constanța. Pe de altă parte, par puncte multe pierdute cu formațiile de partea a doua a clasamentului. Mai e nevoie de timp pentru o linie de constanță a echipei?
Alternanța în rezultate, cât și în evoluții, e cauzată de mai mulți factori. Unul din ei e reprezentant de multele schimbări în primul 11, de la meci la meci. Un lucru nedorit, dar produs de accidentări. Ținând cont că am păstrat toți jucătorii care au promovat, alt factor ține de capacitatea lor de adaptare la cerințele L2, unii reușind, alții, mai puțin. Un minus important e că ne-am pierdut avantajul terenului propriu, implicit susținerea spectatorilor. Suntem singurul club care joacă acasă când la Buftea, când la Clinceni, deși ne antrenăm în baza proprie din Berceni. Dar nu putem juca pe arena proprie, din Intrarea Vrabiei. În concluzie, mai avem de “lucrat” pentru a ajunge la constanță în rezultate pozitive.
Gol cu Dej după 21 de pase, acțiune plecată de la portar!
Ați condus cu Ripensia, Unirea Dej și Șelimbăr, dar fără a obține victoria. Cu Minaur, a fost 2-0 și s-a terminat 2-2. E lipsa de experiență la acest nivel, cumulată cu tinerețea propriu-zisă a lotului, principala cauză?
În toate aceste meciuri am pierdut puncte deși victoria ne-a fost la îndemână. Nu am reușit să “închidem” partidele la ocaziile importante pe care ni le-am creat. De fiecare dată am avut perioade foarte bune de joc, ne-am creat ocazii și chiar am marcat după acțiuni colective eficiente. Fie din atac pozițional (cu Ripensia sau primul gol cu Dej, care a venit după o serie de 21 de pase plecată de la portar), cât și tranziții pozitive (golurile cu Minaur).
Cu toate acestea…
Am avut și destule momente când am dat dovadă de naivitate defensivă, oferind adversarilor ocazia să reintre în meci. În anumite momente ale jocului ne trădează lipsa de experiență la acest nivel și media de vârstă foarte scăzută, aproape de 21 de ani. În Liga 3, greșelile treceau neobservate pe tabelă, de multe ori, sau erau compensate ușor de diferența de valoare, dar în L2 e clar că multe greșeli vor însemna și multe puncte pierdute.
Succesul convocărilor la loturile naționale
Abordarea Progresului Spartac, bazată pe jucători foarte tineri, e admirabilă și reprezintă o perspectivă temerară, în același timp. Mai ales că vorbim de sezonul de debut în Liga 2. Ce loc ocupă promovarea tinerilor în viziunea clubului?
Strategia clubului, încă de la înființare, a fost identificarea juniorilor cu potențial, pregătirea corespunzătoare și promovarea la echipa de seniori. Așadar, Academia ocupă un loc esențial. Nu știu dacă există o situație similară, recentă, în fotbalul nostru, în care un club să promoveze din L3 în L2 cu peste 10 juniori din propria academie în lot, plus alți 6 seniori descoperiți și antrenați la grupele de juniori ale fostului FC Național.
S-au văzut aceste lucruri inclusiv în barajul de promovare!
Exact, din cele 9 goluri reușite în semifinala și finala barajului, 5 plus 2 pase de gol au venit de la juniori născuți în 2004, așadar 17 ani la acel moment. Portarul titular avea tot 17 ani. Iar până acum, în Liga 2, au fost multe meciuri când am depășit limita regulii de jucători tinere în teren. Ca o consecință firească au venit și convocările la diferite loturi naționale pentru acești tineri, precum Petculescu, Ohaci, Costea. E de menționat și că strategia noastră de a pregăti și promova tineri ne-a permis să concurăm sportiv de la egal la egal cu echipe susținute de comunități, cu bugete mult mai mari decât ne putem permite noi. În concluzie, promovarea tinerilor, în viziunea noastră, e modalitatea de a ne defini o identitate clară, cât și calea către performanța sportivă.
Zâmbetul pe buze, mingea la picior!
Pentru cei care acum descoperă Progresul Spartac și care au contact doar cu echipa de seniori, puteți rezuma în câteva fraze filozofia aparte a acestui club?
„Zâmbetul pe buze, mingea la picior” e sloganul inscripționat pe clădirea vestiarelor din stadionul nostru și ilustrează foarte bine viziunea clubului. Acest proiect a fost inițiat din dorința de a continua spiritul progresist după desființarea marelui Progresul (FC Național), dar și pentru a dezvolta ideile despre cum trebuie construit și manageriat un club, idei pe care le aveam din perioada Parcului cu Platani, deoarece am început să antrenez acolo la grupele de copii pe când aveam 21 de ani.
Care a fost obiectivul?
Eu și inițiatorii proiectului ne-am dorit construirea unui club în care valorile sănătoase, bazate pe meritocrație și competențe, să primeze. Să oferim tinerilor jucători și antrenori șansa dezvoltării într-un mediu potrivit performanței. Toate grupele noastre de juniori sunt învățate să practice un fotbal pozitiv, proactiv. Antrenorii sunt instruiți și pregătiți pentru a urmări și accentua procesul de dezvoltare al jucătorilor și nu rezultatul, scorul. Când sunt mici, învățăm jucătorii cum să joace, ca atunci când vor fi mari să știe cum să câștige!
De la magia Braziliei la principiile Progresului Spartac
Suporterii au descoperit prin Progresul Spartac o echipă care construiește, cu mingea jos, un concept special de joc în contextul general al fotbalului nostru de azi, ce-i drept. Ce fel de antrenor este Andrei Erimia?
În copilărie și adolescență urmăream World Cup 1994, 1998, 2002, iar din afara țării urmăream cu mare atenție naționala Braziliei. Eram mare fan al naționalei care a câștigat Cupa Mondială în 1994 și 2002, jucând finala în 1998. De atunci mi-a rămas întipărit acest “joga bonito” brazilian, iar acest concept mi-a ghidat întreaga carieră de antrenor. Am început să învăț să antrenez la 21 de ani, lucrând cu o grupă de copii de 8 ani, la FC Național, iar ulterior am antrenat toate categoriile de vârstă la juniori. De acum 6 ani pregătesc echipa de seniori Progresul Spartac, promovând din L4 în L3, iar anul trecut din L3 în L2.
Ce lecții v-a învățat această evoluție?
Trecând prin toate aceste experiențe am învățat că e important să-mi păstrez principiile, adaptându-mă la diferite situații. Sunt un antrenor căruia îi place fotbalul curajos, ofensiv, caut mereu modalități de a ajunge cât mai repede la poarta adversă. Încerc să le transmit jucătorilor că oricare dintre ei poate marca în anumite momente ale jocului, indiferent de post. Firește, echilibrul între fazele defensivă și ofensivă e foarte important. Principii precum construcția de la portar, posesie progresivă, pressing avansat și tranziții eficiente sunt foarte importante pentru mine, dar mai important este cum îi conving pe jucători să înțeleagă de ce le sunt folositoare în joc aceste principii. Și de ce e bine să le execute. Dacă jucătorii sunt convinși, vor intra în meciu hotărâți să le aplice cât de eficient pot.
Care e marja de progres pe care o apreciați pentru acest lot, la acest moment, având în vedere că sunt atât de mulți tineri?
Sunt jucători ce își vor ridica nivelul în timp, pas cu pas, prin experiențele meciurilor disputate. Cred că avem câțiva jucători tineri cu o marjă de progres importantă și îi vom ajuta în continuare. Ne dorim să avem continuitate în L2 pentru a putea crește împreună ca grup, echipă, club. Progresul, tot înainte!
