Supercupa României la futsal, ediția 2020, a fost ultimul meci important din cariera a doi dintre cei mai buni arbitri români din ultimii ani. După turneul de la Galați, unde au fost programate Supercupa României și ultimele trei etape ale Ligii I la futsal din acest an, Marian Ivănescu și Romulus Constantin Pop s-au retras din arbitraj.

Pentru bucureșteanul Marian Ivănescu și ardeleanul Romulus Constantin Pop futsalul a reprezentat una dintre cele mai frumoase etape din viața lor. O spun chiar ei, cu regretul că, la 45 de ani, au fost nevoiți, conform regulamentelor, să se „pensioneze”!

Romulus Constantin Pop: „Deja îmi e dor de futsal!”

„Aveam 36 de ani când am lăsat fotbalul mare pentru futsal. Mărturisesc faptul că, în acel moment, futsalul a reprezentat o alternativă. A fost însă o alternativă care m-a prins în mrejele sale. Locuind într-un oraș cu futsal puternic, aveam în acea perioadă una dintre cele mai bune echipe din țară, City’US Târgu Mureș, eram, să spunem, familiarizat. Mergeam la meciuri. Microbul însă mi l-au dat Sorin Muntean și Ovidiu Curta, două nume importante din arbitrajul românesc”, povestește Romulus Constantin Pop. 

Din cei 45 de ani de viață, Romulus Constantin Pop și-a dus în slujba arbitrajului mai bine de jumătate!

„În 1996 am luat examenul de arbitru! Eram atât de mândru! Am fost coleg de generație cu Robert Dumitru, Cristian Balaj, Florin Hîncu, Sorin Megheșan. Un deceniu am activat la Divizia C, apoi șase ani în Divizia B. Au urmat 9 ani la futsal. În total sunt 25 de ani! O perioadă frumoasă, în care am cunoscut oameni extraordinari. Am lucrat cu nume mari, Gabriel Gherman, Andrei Ioniță, Bogdan Sorescu, a fost, repet, o perioadă frumoasă. Futsalul mi-a dat o mulțime de satisfacții! E un sport minunat”, spune Romulus Constantin Pop, care continuă: „Îi sfătuiesc pe cei care vor să îmbrățișeze această pasiune, arbitrajul, să înceapă cu futsalul. Le va fi mult mai ușor atunci când vor dori să arbitreze pe teren mare, la fotbal. Oricum, în ambele cazuri, un arbitru are nevoie, pentru a reuși, în primul rând de pasiune, de o pregătire temeinică, altfel nu reușești”. 

Întrebat ce jucător de futsal l-a impresionat de-a lungul carierei, Romulus Constantin Pop a răspuns: „Mimi Stoica, actualul căpitan al echipei naționale! Un super-profesionist, un om modest, un mare caracter. Dacă îmi va fi dor de futsal? Deja îmi e dor”. 

Marian Ivănescu: „Regret că nu mai pot arbitra!”

Fost junior al echipei de fotbal Rapid, bucureșteanul Marian Ivănescu a intrat în lumea arbitrajului foarte devreme: „Am avut probleme cu o accidentare și a trebuit să mă las de fotbal. Cum nu mă puteam îndepărta de fenomen, am ales să intru în arbitraj. Gândul mă bătea încă de la 16 ani, dar atunci voiam să devin jucător de fotbal. Am avut și un idol în arbitraj! E vorba de soțul unei verișoare, fost jucător la Poli Timișoara și CFR Timișoara. E vorba despre Marcel Boboc. Mergeam și îl urmăream cum arbitrează la meciurile la care era delegat. Eram fascinat”.

Marian Ivănescu a intrat în arbitraj în 1994. Timp de cinci ani a fost arbitru divizionar C. Apoi, din 2002, a trecut la futsal. „Sunt la futsal încă de la începuturile acestei sport extraordinar în România. Îi știu toată istoria! Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri și meciul de debut: Râmnicu Vâlcea – Arad, în Liga I, scor 5-5. Am arbitrat atunci alături de Andrei Ioniță și l-am avut observator al meciului pe Ștefan Poenaru. A fost un meci dramatic, cu Aradul egalând în ultimele secunde”. Bucureșteanul spune că, din postura de arbitru, i-au plăcut deopotrivă fotbalul și futsalul, dar recunoaște că futsalul are ceva aparte: „Unde mi-a plăcut?! Și la fotbal și la futsal. Futsalul însă e mult mai dinamic, mult mai rapid. Am avut colegi care nu s-au putut adapta la futsal. Aici nu se fluieră orice, ca la teren mare, pentru că la futsal fiecare intervenție, fiecare fault sunt contabilizate. Ca o concluzie, plăcerea, în ceea ce mă privește, a fost mai mare la futsal”.

Marian Ivănescu spune că Florin Matei, considerat cel mai bun jucător din istoria futsalului românesc, a fost sportivul care l-a impresionat cel mai mult de-alungul carierei sale. „Îl cunosc pe Florin Matei de când avea 18 ani! Un jucător cu o tehnică incredibilă, capabil să câștige un meci de unul singur. Mi-l amintesc de la o finală cu Târgu Mureș unde, din cauza indisponibilităților, era singurul senior din echipă. A tras toată echipa, formată din juniori și din jucători mai puțini cunoscuți, după el și a reușit să câștige! Nu am avut niciodată probleme cu Florin Matei. Nu am întâlnit în cariera mea jucători care să îmi creeze probleme”. 

Întrebat dacă are vreun regret, Marian Ivănescu a spus: „Regret că nu mai pot arbitra! Futsalul mi-a dat o mulțime de satisfacții! E un sport minunat. Nu am arbitrat pentru nimic altceva decât pentru plăcerea de a arbitra”. 

Articol de Adi Dobre