Cu numărul 9 imprimat pe tricoul de joc, Mihaela Ciolacu s-a situat anul acesta pe primul loc în topul marcatoarelor din sezonul regulat. Cu o diferență de 10 goluri față de ocupanta locului doi, jucătoarea Universității Cluj și-a trecut în cont 23 goluri până acum.
Mihaela a început să descopere fotbalul încă de pe băncile școlii, însă în anul 2007 a jucat pentru prima dată într-un cadru organizat. Am discutat cu ea atât despre începuturile ei ca jucătoare, despre susținerea pe care o are din afara terenului, cât și despre modul în care vede viitorul fotbalului feminin.
„Îmi aduc aminte perfect primul meu antrenament!”
Cum și când ai început să joci fotbal?
Am început să joc fotbal ca majoritatea, în fața blocului, în curtea școlii, dar într-un mediu organizat am început la FC BRASOV, alături de o grupă de băieți în 2007, iar apoi am ajuns la Cluj, în 2010, la CFF CLUJANA.
Îți mai aduci aminte primul antrenament? Dacă da, ne poți povesti despre el?
Îmi aduc perfect aminte. Aveam o pereche de teniși maro în picioare, o pereche de jambiere albastre, un tricou alb și un șort vișiniu. Acela a fost primul meu antrenament cu reguli, condus de un antrenor.
Cine e cel mai mare suporter al tău?
Cel mai mare suporter al meu este MAMA, familia mea și acei puțini prieteni care sunt acolo mereu.
Un moment memorabil din cariera ta?
Meciul contra Elveției încheiat 1-1, la Bucuresti, pe un stadion cu mulți suporteri! (ref. meciul naționalei feminine din 8 aprilie 2022 contra Elveției, din preliminariile pentru Cupa Mondială din 2023.)
Care a fost momentul tău preferat din acest sezon?
Deplasarea la Galați pe care o pot descrie ca fiind una cu multe peripeții.
Care e modelul tău în fotbal? Dar echipa all-time favorite?
Când eram mai mică îmi plăceau Messi, Ronaldo. Acum nu pot spune că am un idol anume. Iar ca echipă preferată: îmi place Barcelona!
Ai timp de pasiuni, în afară de fotbal? Care? Ce-ți place să faci?
Timpul nu este foarte mult din păcate, dar printre cantonamente, meciuri și antrenamente îmi place să mă plimb foarte mult, să vizionez filme, să călătoresc.
„Noi ne-am dezvoltat pe parte de imagine, proiecte, dar suntem încă departe de a ajunge la același nivel ca ele.”
Ce simți când te gândești la fotbal?
Apartenența. Ceva din care fac parte. Ceva ce mă caracterizează: el pe mine, nu eu pe el. În final însă mă pot rezuma la fericire și placere.
Cum vezi evolutia fotbalului feminin din ultimii ani?
Fotbalul feminin a evoluat foarte mult. Însă în străinătate echipele care erau înainte mici au devenit mari prin majoritatea campionatelor. Noi ne-am dezvoltat pe parte de imagine, proiecte, dar suntem încă departe de a ajunge la același nivel ca ele.
Top 3 calități ale tale pe teren.
Tehnica, gândirea, combativitatea.
Care ar fi trei lucruri pe care ti-ai dori să le îmbunătațești la tine în 2023?
Nivelul de joc care poate fi oricând mai bun. Să nu mai pun la suflet tot. Să ma bucur mai tare de momentele mici.
„Dacă fericirea ei este pe terenul de fotbal, o să simtă de la început!”
Care a fost momentul 0 în cariera ta, în care ai știut că vrei să te dedici fotbalului?Când am plecat de acasă, la vârsta de 11 ani, la Cluj.
Ce mesaj i-ai transmite unei fete care se afla la inceput de drum in acest sport?Dacă este la început de drum, să încerce, să vadă ca nu este „ușor”, dar nimic din ce este frumos, nu este ușor. Dacă fericirea ei este pe terenul de fotbal, o să simtă de la început. După aceea poate să treacă peste orice!
