În urma poziției publice a Asociației Presei Sportive din România, sub titlul „Un act de discriminare”, Federația Română de Fotbal are următoarea reacție:
Asociația Presei Sportive din România (APSR) a acuzat Federația Română de Fotbal de o atitudine discriminatoare față de publicația Gazeta Sporturilor, întrucât a suspendat dialogul direct cu jurnaliștii publicației. Acesta este un fapt, dar APSR nu a primit din partea reclamanților setul întreg de informații contextuale, drept pentru care FRF se vede obligată să le aducă în spațiul public.
În privința faptului că ”Gazeta Sporturilor nu a avut acces la conferința oficială care a prefațat tragerea la sorți a grupelor EURO 2020 de sâmbătă, 30 noiembrie”, contextul este după cum urmează. La sediul FRF nu a fost o conferință de presă oficială premergătoare tragerii la sorți a grupelor EURO 2020. Conferința oficială a avut loc cu câteva ore înaintea evenimentului, la Hotelul Radisson Blue, ocazie cu care reprezentanții Gazetei Sporturilor au avut acces, au pus întrebări și au primit răspunsuri.
Cu o zi înaintea tragerii la sorți EURO 2020, a avut loc la sediul FRF o întâlnire între reprezentanții UEFA și reprezentanții FRF implicați în derularea proiectului EURO 2020. Programul a debutat cu o întrevedere a președintelui FRF, Răzvan Burleanu, cu Comisia media a UEFA, iar în partea a doua, Martin Kallen, CEO UEFA Events SA, s-a întâlnit cu membrii LOS (Local Organizing Structure) EURO 2020 și cu reprezentanții departamentelor Marketing, Evenimente, Comercial și Competiții ale FRF. La această a doua întâlnire au fost invitați și câțiva reprezentanți ai media, care la sfârșit au avut ocazia să intre în dialog cu oaspetele UEFA. Această parte a programului a fost filmată, iar înregistrarea a fost difuzată ulterior pe canalele FRF. Avem convingerea că APSR nu a urmărit să intenteze un proces de intenție Federației pentru neinvitarea la o activitate internă a reprezentanților GSP, și a fost vorba doar de faptul că a primit informații trunchiate dinspre partea reclamantă.
Principala acuză pe care o aduce APSR Federației Române de Fotbal este că „singurul ziar de sport din România nu-și mai poate informa cititorii despre acțiunile FRF”. O situație într-adevăr condamnabilă, dacă ar fi adevărată. Dar, activitatea de informare a jurnaliștilor de la Gazeta Sporturilor nu a fost niciun moment obstrucționată, suspendată sau viciată. Jurnaliștii au avut acces la toate evenimentele publice cu presă organizate de FRF, s-au putut acredita la activitățile fotbalistice organizate de FRF și au primit toate materialele informative ale FRF, la fel ca și celelalte entități media. În aceste condiții, e greu de concluzionat că GSP nu-și mai poate informa cititorii. Ceea ce reclamă ziariștii Gazetei Sporturilor este că nu mai pot obține răspunsuri directe la întrebările adresate reprezentanților FRF, ceea ce pare cel puțin bizar atât timp cât părerea FRF oricum nu contează. Poziția FRF nu este solicitată în majoritatea covârșitoare a materialelor ce i se dedică în paginile ziarului. Sintagma „majoritate covârșitoare” poate fi cu ușurință susținută de un raport de monitorizare, dar nu credem că vreun cititor fidel al GSP se îndoiește de această realitate. Unul dintre principiile de bază ale jurnalismului, Auditur et altera pars, s-a pierdut de mult în galopul GSP de informare rapidă a cititorilor săi, în ritmul sufocant al erei digitale.
Cu satisfacție am găsit în poziția ASPR principii pe care le împărtășim necondiționat și în politica de comunicare a FRF: „Cenzura e de domeniul trecutului”, „Publicul iubitor de sport are dreptul de a afla adevărul, oricât de incomod ar fi el”. Este scopul pe care ni-l propunem în fiecare zi și este ceea ce ne dorim de la partenerii noștri, fie ei afiliați, parteneri externi sau media. Din acest punct de vedere, FRF a avut o dezamăgire față de singurul ziar de sport de România, dezamăgire care s-a instalat progresiv prin politica editorială demonstrată în timp.
Am aminti aici tehnica rudimentară de a obține audiență artificială cu știri care sunt dezmințite chiar în procesul documentării jurnaliștilor GSP, dar cu toate acestea sunt publicate sub falsa misiune că „publicul trebuie să știe”. De acord, trebuie să știe adevărul, nu neadevărul. Din cele mai recente exemple enumerăm așa zisa știre despre amendarea cu 6.500 de euro a lui Cosmin Contra de către FRF pentru episodul cu Pușcaș de la meciul cu Norvegia. Nu a fost vorba de așa ceva. Sau mai putem aminti un alt titlu de pagina 1: „EXCLUSIV Scandal la Națională, Mihai Stoichiță a intrat la pauză peste Contra în vestiar” (meciul contra Norvegiei). În realitate, directorul tehnic al FRF a putut fi văzut pe toată durata pauzei în tribuna oficială.
O altă „bombă” de presă a GSP a fost detonată astă vară, când Mihai Stoichiță ar fi făcut presiuni asupra comentatorilor TVR la EURO U21 din Italia, să nu mai amintească de contribuția clubului Viitorul la performanțele Naționalei. Comentatorii TVR au negat știrea, dar acest lucru nu a împiedicat Gazeta Sporturilor să construiască un spectaculos articol în singurul ziar de sport din România. Și în cazul Contra, și în cazul Stoichiță, dezmințirile erau publicate o dată cu știrile în sine, altfel publicate impozant cu etichete de „Exclusiv” și „Dezvăluiri”. Ne vom opri aici cu enumerările, pentru că sunt suficient de relevante în contextul reclamației Gazetei Sporturilor. Nu am pornit un rechizitoriu. Dar nici nu vom putea să nu remarcăm că aceste episoade au fost fabricate în plină campanie de calificare a Naționalei (când șansele echipei erau intacte) și în plin turneu cu evoluții spectaculoase ale reprezentativei U21 la EURO. Neadevărurile colportate nu s-au înscris în niciun fel în „informarea cititorilor”, ci au cultivat neîncredere și îndoială în acțiunile FRF.
O altă practică întâlnită la Gazeta Sporturilor este aceea de a profera calomnii sub scutul principiului de libertate a exprimării. Principiul este, într-adevăr, sacrosanct, dar nu exclude asumarea responsabilității pentru cele descrise ca fapte, chiar dacă sunt ambalate în opinii. Un recent exemplu a fost acela al acuzării FRF că a folosit copiii invitați la meciul cu Norvegia „în sprijinul unei afaceri”. Acestea sunt acuze care ar trebui demonstrate, nu editorializate. Nu s-a întâmplat acest lucru, astfel încât efectul a fost transformarea bucuriei miilor de copii veniți să-i susțină pe tricolori într-un scenariu dezgustător.
În comunicatul APSR se mai vorbește de „discriminare” a Gazetei Sporturilor. FRF respinge cu fermitate această acuză și solicită onorabilei Asociații mai multe temeiuri în baza cărora a formulat-o. FRF crede că faptele reale și exemplele aduse la cunoștința publică prin acest comunicat contrazic fără echivoc atitudinea discriminatorie acuzată.
Ceea ce își dorește FRF nu este un tratament preferențial în media sau o promovare cosmetizată a activității sale. FRF își dorește un tratament onest din partea media, pentru a ajunge la un parteneriat, la un dialog benefic pentru iubitorii sportului. În Codul standard de conduită profesională al APSR se specifică la Articolul 1.10 că „Toţi membrii trebuie să demonstreze că acționează cu integritate, sunt cinstiți și cu onoare în tot ce întreprind”. FRF ar fi încântată să salute un astfel de mod de lucru al Gazetei Sporturilor, ca publicație membră a APSR. În aceste condiții, FRF ar putea să reevalueze oportunitatea de a dialoga cu Gazeta Sporturilor.
În ceea ce privește poziția publică a Asociația Presei Sportive față de situația reclamată, FRF dorește să facă un pas mai departe și să contribuie la recunoașterea conduitei oneste a jurnaliștilor sportivi, oferind un Premiu de Integritate pe care să-l decerneze anual la Gala APS. Singura doleanță pentru funcționarea acestei colaborări este ca Asociația Presei Sportive să vegheze la respectarea Articolului 1.12* din propriul Cod de Conduită și să filtreze în consecință propunerile de câștigători ai Premiului de Integritate.
* Codul standard de conduită profesională al APSR, Articolul 1.12 – Informaţii false: Membrii care plagiază sau care în mod voit sau nepăsător furnizează informații false pentru publicare trădează asociația noastră.
