Heniu Prundu Bârgăului, o echipă reprezentativă pentru fotbalul feminin românesc, are în componență sportive noi.
Veronika Andrukhiv, Iryna Sanina și Natiia Pantsulaia sunt cele trei jucătoare din Ucraina care s-au integrat rapid la echipă și ne arată că fotbalul nu ține cont de granițe. Cu experiență și participări în grupele Champions League, fetele s-au alăturat clubului care ocupă locul secund în Liga Feminină și își doresc să aducă un plus valoare.
Antrenorul echipei Heniu Prundu Bârgaului, Călin Svoboda, se bucură de prezența celor 3 jucătoare: „Faptul că am reușit să transferăm jucătoare de o așa valoare nu poate decât să ne bucure și să ne dea încredere că o să reușim să realizăm obiectivul pe care ni l-am propus pentru acest sezon, toate trei sunt componente de baza ale naționalei Ucrainei și de mai multe ori campioane ale țărilor vecine”.
Natiia, Veronika și Iryna au acceptat să ne răspundă la câteva întrebări legate de evoluțiile lor în fotbal și să ne împărtășească obiectivele din acest sezon.
În poză de la stângă spre dreapta, cele trei jucătoare Iryna Sanina(portar), Natiia Pantsulaia(fundaș) și Veronika Andrukhiv(mijlocaș).
Natiia Pantsulaia
Imi poți spune câteva lucruri despre evoluția ta în fotbalul feminin?
Sunt în fotbal de multă vreme, încă din copilărie. Am început să joc fotbal în satul meu Poleana, cu băieții. Cu ajutorul antrenorilor mei, am jucat în mai multe echipe din Ucraina, apoi în câteva echipe din străinătate. Acest lucru mi-a oferit ocazia să cunosc cultura fotbalistică a diferitelor țări.
Cum te ai adaptat la Heniu Prundu Bârgăului?
Nu este greu să te adaptezi în această echipă pentru că sunt niște oameni minunați. Sunt foarte norocoasă să fiu aici, alături de jucătoare și antrenori atât de buni. Ei fac totul pentru a mă face să mă simt ca acasă și pentru asta le sunt foarte recunoscătoare. Sunt oameni cu inimă mare. Dar să nu mă întelegeți gresit, inima mea este tot acolo, în Ucraina, toate gândurile sunt acolo!
De ce ai ales România, ca țară în care să joci fotbal ?
Decizia am luat-o în funcție de proximitate. Am jucat în mai multe țări, dar eram departe de Ucraina, pentru mine a fost mereu important să fiu aproape de patria mea. Și în cele din urmă, am primit un mesaj de la Irina De Rosi în care îmi spunea că cei de Heniu ne vor în echipă și pe această cale doresc să le mulțumesc pentru asta.
Cum ți se pare campionatul României?
Este prima mea dată când joc în România și va fi o experiență specială. Vreau să le mulțumesc antrenorilor acestui club și clubului pentru această oportunitate. De asemenea, multe mulțumiri șefului clubului meu ucrainean „Zhytlobud-2” pentru ajutorul pe care mi l-a acordat și inițiativa de care a dat dovadă în acest transfer și oportunitatea pe care mi-a oferit-o de a juca în continuare. Campionatul României de fotbal feminin este diferit de cel ucrainean, dar cred că e normal. Este unic și necesită ceva pentru a te obișnui. Dar fiecare echipă are jucătoare foarte bune și asta e bine. Cel mai important este că fotbalul feminin se dezvoltă și se vede. Cred că fotbalul feminin are viitor în România.
Care sunt obiectivele tale pentru acest sezon?
Această echipă are obiective foarte mari și asta mă bucură foarte mult. În plus, vestea bună este că antrenorii și conducerea au ambiții mari. Acest lucru este foarte motivant. Obiectivele sunt cât se poate de înalte – să luam cupa și să fim campioane.
Cum ți se par antrenamentele?
Antrenamentele merg foarte bine. Echipa de antrenori abordează cu profesionalism procesul de formare. La fel ca în toate echipele, aici se fac antrenamente diferite, uneori se pune accent pe tactică, alteori pe tehnică sau rezistență fizică. În general, mă obișnuiesc treptat și încerc să înțeleg cerințele antrenorilor.
Ai întâmpinat greutăți în această perioadă?
Problema pe care am întâlnit-o a fost, desigur, bariera lingvistică, dar asta este normal și mă așteptam să fie așa. Fetele sunt alături de noi, multe dintre ele vorbesc limba engleză și ne ajută cu traducerea.
Ai avut și alte experiențe în afara Ucrainei.
Da, am evoluat și în Spania, la Atlético Madrid, și în campionatul Turciei, pentru ALG. Dar în contextul actual îmi dau seama că nu este nicio competiție care să îmi fi adus satisfacția pe care mi-a adus-o competiția din Ucraina. Este un sentiment unic să joci pentru țara ta, să cânți imnul cu mâna pe inimă, să alergi pe stadioanele tale și să te bucuri alături de echipa ta și fanii tăi. Din păcate, am realizat asta în aceste împrejurări când libertatea proporului ucrainian este în pericol.
Veronika Andrukhiv
Cum ai ales fotbalul feminin?
Mi-a plăcut fotbalul încă din copilărie, însă am început să joc într-o echipă de băieți în orașul meu natal Burștîn. Apoi, cei de la WFC Naftokhimik Kalush au acceptat propunerea mea de a juca în echipa lor. Din 2013 am început să joc la Kharkiv Zhitlobud-2 care este un club profesionist de fotbal feminin din Ucraina. Clubul joacă la nivelul de top al ligii feminine din Ucraina și colaborează cu Colegiul Regional de Cultură Fizică și Sport din Harkov. Iar în 2016 am debutat pentru echipa națională a Ucrainei.
Cum te-ai adaptat la Heniu Prundu Bârgăului?
M-am adaptat foarte repede la echipă, chiar dacă limba este un impediment. Este o echipă foarte bună cu antrenori pe măsură.
De ce ai ales România?
Am avut de ales între mai multe locații, dar am considerat că România este locul cel mai potrivit pentru evoluția mea.
Cum ți se pare competiția de la noi?
Ceea ce am observat în campionatul României este că fiecare echipă luptă până la final și fetele dau totul pentru a câștiga.
Care sunt obiectivele tale pentru acest sezon?
Îmi doresc să marchez cât mai multe goluri și să fim în top în toate competițiile.
Cum arată antrenamentele?
Facem antrenamente atât pe terenul de joc, cât și în sală pentru a avea o condiție cât mai bună care să ne aducă rezultatele dorite.
Ai întâmpinat greutăți în această perioadă?
În prima săptămână, când a izbucnit războiul în Ucraina, a fost foarte dificil și nu am reușit să mai fac antrenamente. Însă acum, fiind aici, totul este în regulă.
Ce competiție ți-a adus cea mai mare satisfacție ?
Nu aș putea numi una, dar consider că pentru orice jucător, victoria este cea care îți aduce cea mai mare satisfacție.
Iryna Sanina
Ce ne poți spune despre tine?
Am venit la Prundu Bârgăului de la echipa FC Kolos Kovalivka din campionatul Ucrainei și apăr și poarta naționalei Ucrainei.
Ai reușit să te adaptezi la Heniu?
Am fost foarte bine primite la Heniu, atât de către antrenori, cât și de întreaga echipă. Fetele încearcă să ne învețe cuvinte în limba română pentru a ne fi mai ușor pe teren.
De ce ai ales România?
Am avut oferte din mai multe țări, nu am vrut să plec din Ucraina până în ultimul moment. Când a venit oferta de la Heniu, am fost de acord, erau deja fete din Ucraina si au spus că există o echipă și antrenori excelenți! Toate acestea s-au dovedit a fi adevărate și mă bucur că am făcut această alegere.
Cum ți se pare nivelul din România?
Campionatul României cred că are un potențial uriaș, se apropie de nivelul celui din Ucraina. Cred că se va dezvolta tot mai mult în următoarea perioadă!
Care sunt obiectivele tale pentru acest sezon?
Scopul meu pentru acest sezon este să ajut echipa cât mai mult, să câștigăm mult așteptatul campionat și Cupa României!
Care e cea mai mare greutate pe care ai întâmpinat-o recent?
Singura dificultate este bariera lingvistică, dar încercăm să învățăm limba română!
Cum ți se par antrenamentele?
Antrenamentele noastre se desfășoară pe iarbă și sintetic, acum este o mică pauză în campionat, dar facem jocuri amicale cu băieții ca să nu ne pierdem tonusul și să fim cât mai pregătite de jocurile oficiale.
Care sunt cele mai mari satisfacții din cariera ta?
Am fost campioană în Ucraina, am câștigat și Cupa, așa că îmi doresc să retrăiesc aceeași senzație de bucurie și în România!
