Sincer vorbind, nu știm ce este mai grav și descalificant.
Modul în care Decebal Rădulescu a conceput articolul din “Gazeta Sporturilor” de azi, “Subteranele bizare din cantonamentul tricolorilor”, fără să respecte cunoscutul principiu juridic (dar aplicat și de ziariștii ADEVĂRAȚI) “audiatur et altera pars”, sau
Gestul jucătorului (dacă, într-adevăr, vreunul dintre internaționalii noștri a vorbit cu respectivul jurnalist, așa cum acesta din urmă pretinde) de a dezvălui presei intimități ale echipei și, mai presus de toate, de a minți cu nerușinare în demersul său de a dezvălui intimități. Acestea demonstrează că jucătorul invocat (repetăm, dacă el există) este un om lipsit de caracter, iar locul său nu ar trebui în niciun caz să fie în rândul tricolorilor.
Primul paragraf al materialului = prima minciună: laptopurile au fost, ce-i drept strânse, dar nu la începutul cantonamentului (adică luni), ci în preziua jocului contra Ungariei, la orele prânzului, tocmai pentru ca, în ultimele 30 de ore premergătoare meciului, fotbaliștii să fie concentrați exclusiv la joc. Mai mult, niciunul dintre jucători nu a purtat vreun dialog pe această temă cu selecționerul Victor Pițurcă. Între paranteze fie spus, laptopurile au fost returnate după meci, în momentul când s-a revenit la hotel.
Paragrafele 2 și 3 = minciunile cu aceleași numere. Am putea spune că sunt și mai mari decât prima, de-a dreptul grosolane. Pur și simplu, aberații. Ședințele tehnice la care se face referire nu au conținut nici măcar o secundă elemente de geografie. În plus, analiza jucătorilor nu l-a inclus pe al treilea portar din lotul Ungariei, ci, dintre goalkeeperi, pe Bogdan (titularul postului în aproape toate jocurile disputate de naționala ungară din vara anului trecut) și pe Kiraly. Iar reacția de dezaprobare a jucătorilor nici nu a existat. Nemaivorbind de așa-zisele surse din FRF, cărora le spunem că meciul Ungaria – Olanda a fost analizat o singură dată. Mai precis, până la jocul Ungaria – România, au fost disecate (însumând aici și analizarea jucătorilor adverși, și a anumitor momente ale jocului) partidele Ungaria – Olanda, Ungaria – Turcia și Ungaria – Norvegia. Cât despre întâlnirea de la Amsterdam, în preziua ei, analiza a fost făcută având la bază meciul Olanda – Estonia, disputat cu patru zile în urmă. Staff-ul tehnic al naționalei României nu este nici diletant, nici învechit, așa cum se sugerează în articolul de față.
Aproape corect conținutul paragrafului 4. Într-adevăr, selecționerul a recomandat ca, la cina ce a urmat meciului de la Budapesta, jucătorii să bea bere, nu vin, dar niciunul dintre tricolori nu a comentat. Evident, reacția atribuită unuia dintre ei este o invenție.
Cât despre discuțiile din timpul antrenamentelor, ele sunt ceva obișnuit la orice echipă de pe planetă, dar nu știm să fi existat un asemenea dialog, ca acela relatat în articol, între Adrian Mutu și Alexandru Bourceanu.
Fiți convinși că, la echipa noastră națională, vestiarul nu este inflamat, așa cum susține D.R. Dimpotrivă, climatul e unul sănătos, de muncă, iar bizarerii sunt, de fapt, anumite articole care apar în presa noastră sportivă.
Așa cum este cazul celui pe care l-am evocat în rândurile de față.
Direcția Presă și Comunicare a FRF
