Într-un interviu acordat în numărul II al revistei ”FRF Raport de Joc”, Adrian Mutu, cel mai bun marcator din istorie al României cu 35 de reușite, la egalitate cu Hagi, povestește cum e la 37 de ani viața de manager la Dinamo, când l-a făcut fotbalul să plângă și de ce îl apreciază pe selecționerul Daum.
– Adrian, cât de greu a fost să iei decizia de a pune ghetele în cui?
– Evident, a fost greu. Pentru orice jucător e un moment greu, poate cel mai greu din viaţă. Important este ca după cariera de jucător să găseşti o ocupaţie care să te motiveze şi care să te ţină într-un ritm alert, apropiat de cel trăit până atunci. Cred că doar aşa poţi trece mai uşor peste momentul retragerii.
– Cum te simți în postura de manager al clubului Dinamo?
– E o poziţie în care mă simt comod. Ştiu că am multe de învăţat şi încerc să mă adaptez din mers. Planul meu pentru viitor este să reuşesc, alături de echipa administrativă, să întăresc clubul Dinamo din punct de vedere organizatoric şi să formăm aici o echipă puternică la seniori, care să meargă an de an în cupele europene. Iar la juniori să dominăm toate competiţiile interne. E nevoie de multă muncă pentru a atinge aceste obiective, dar mie îmi plac lucrurile grele.
– Ce ai simțit înainte de România-Georgia, în iunie, când ai fost invitat de FRF pe teren și ai salutat suporterii cu ocazia retragerii?
– A fost foarte emoţionat, ca de fiecare dată când am evoluat în faţa lor. Să joc la echipa naţională a fost pentru mine cea mai mare onoare şi mă bucur că am rămas în inimile suporterilor.
”Introducerea regulii jucătorului Under 21 în Liga 1 vine în sprijinul echipei naționale pe termen mediu și lung, trebuie să promovăm jucătorii noștri tineri și asta pare o soluție interesantă”
– După o carieră de 20 de ani, consideri că puteai obține mai mult de la fotbal?
– Mereu e loc de mai bine. Cu mai multă atenţie şi cu mai mult noroc, poate reuşeam mai multe, dar cred că am avut o carieră frumoasă, spectaculoasă, care mi-a adus multe satisfacţii şi de-a lungul căreia am învăţat foarte multe.
La 20 de ani, în vestiarul lui Inter
– Te-ai declarat în mai multe rânduri suporter al lui Dinamo, un an în “Ștefan cel Mare” a fost suficient pentru a te transforma în dinamovist sau simpatizai cu ei dinainte?
– Am avut un an fantastic la Dinamo, care m-a propulsat în fotbalul mare europen. Deşi perioada a fost scurtă, mi-au rămas în suflet echipa, suporterii şi tot ce înseamnă clubul Dinamo.
– Se vorbește mult despre acomodarea jucătorilor la echipe noi. Tu, la Dinamo, într-un singur an, ai marcat de 30 de ori în 37 de partide. De asemenea, la Parma, în primul sezon și singurul, ai înscris de 21 de ori în 35 de meciuri. Care este explicația?
– E adevărat că e nevoie de timp pentru ca un jucător să se impună într-o echipă, dar depinde foarte mult de capacitatea şi de nivelul de adaptabilitate a fiecăruia. Sunt jucători care se dezinhibă mai greu şi jucători care îşi impun stilul imediat. Depinde de fiecare.
– Ești fotbalistul român pentru care s-au plătit cei mai mulți bani, Chelsea a achitat pentru tine peste 22 de milioane de euro în vara lui 2003, ce înseamnă asta pentru tine?
– Pentru mine înseamnă o bornă importantă a carierei, dar nu mai importantă decât faptul că am fost ales de suporteri în echipa all-time a Fiorentinei sau că am format, alături de Adriano, unul dintre cele mai bune atacuri din istoria Parmei, deşi am jucat doar un an acolo, aşa cum ai pomenit mai devreme. Sunt repere care formează cartea mea de vizită.
– Mai ții minte când ai intrat prima oară în vestiarul lui Inter, în 2000, pe când italienii îi aveau pe Ronaldo, Zamorano, Roberto Baggio? Ce te-a impresionat cel mai mult?
– Îi mai aveau şi pe Vieri şi pe Recoba, dacă ne referim doar la atacanţi! Eu aveam doar 20 de ani şi eram impresionat de multe lucruri, dar cel mai mult m-a impresionat felul în care juca, se antrena, alerga şi se purta Ronaldo. Avea o viteză supersonică şi un control al balonului incredibil. Un fotbalist enorm şi un caracter frumos.
Reperele Mihajlovici, Blasi, Prandelli
– Cum a fost experiența în India? Care e nivelul și cât de greu ți-a fost să te acomodezi?
– A fost o experienţă exotică pe care mi-am dorit-o şi care m-a ajutat să cunosc o cultură despre care nu ştiam prea multe. M-am acomodat destul de repede, iar nivelul competiţiei este într-o continuă creştere. Nu uitaţi că în campionatul de acolo au activat jucători precum Anelka, Pires, Ljungberg sau Cannavaro.
– Ce te-a impresionat cel mai mult și ce te-a șocat cel mai mult acolo?
– Mulţimea care venea la stadion m-a impresionat. De fapt m-a impresionat şi m-a şi şocat mulţimea de oameni de peste tot.
– Care a fost cea mai frumoasă atmosferă pe care ai trăit-o la un meci de fotbal?
– Am avut parte de multe momente intense de-a lungul timpului, dar la derby-urile Inter-Milan se crea o atmosferă deosebită. Era şi perioada în care Serie A era cea mai tare competiţie din lume.
”Unul din cele mai frumoase goluri din carierea mea este cel marcat pentru Fiorentina, din lovitură liberă, în sferturile de finală Europa League, împotriva lui PSV Eindhoven. Iar la echipa națională, cel mai frumos este cel înscris cu călcâiul în meciul cu Cehia”
– Ai lucrat cu mulți antrenori mari, care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit de la un tehnician?
– De la toţi am primit sfaturi importante, nu aş putea să fac un top, dar Prandelli a fost omul care cred că m-a înţeles cel mai mult şi a reuşit să mă motiveze cel mai bine.
– Care a fost cel mai puternic adversar pe care l-ai avut pe teren?
– Am avut dueluri grele cu mulţi jucători puternici, dar cred că Mihajlovici a fost cel mai dificil.
– Care a fost cel mai amuzant coleg de echipă pe care l-ai avut?
– Am avut mulţi colegi simpatici şi joviali de-a lungul timpului, dar cel mai amuzant rămâne Manuele Blasi. Ne făcea să râdem toata ziua.
“Nu știu cum de n-a reușit mai multe Mitea….”
– Ai plâns vreodată din cauza fotbalului?
– Da, de multe ori. Cand am ratat calificarea la Euro 2004, după meciul cu Danemarca, când am ratat finala Cupei UEFA în 2008, cu Fiorentina, la penalty-uri cu Glasgow Rangers. Nu mai zic că atunci când eram mic plângeam de câte ori pierdeam vreun meci.
– Dacă ai putea da timpul înapoi, cum ai executa penalty-ul de la Euro 2008, cu Italia, atunci când Buffon a apărat mingea trimisă de tine de la 11 metri?
– Aş executa la fel, doar că mai sus!
– A fost acela cel mai greu moment al tău la echipa națională?
– Da. A fost un moment foarte greu pentru că aveam posibilitatea să obţinem o performanţă importantă, dar mă bucur că echipa şi suporterii au fost alături de mine şi am reuşit să trec peste el.
– În cariera ta la echipa națională ai fost impresionat de vreun tânăr fotbalist care te-ai fi așteptat să ajungă la un nivel mult mai ridicat decât a reușit să o facă?
– Cred că au fost mai mulţi, dar cel mai mare potenţial văzusem în Nicolae Mitea. Nu ştiu cum de nu a reuşit mai multe în fotbal.
– Ți-a spus vreodată Hagi ceva despre faptul că ai reușit să-l egalezi la numărul de goluri marcate pentru echipa națională?
– Da. M-a felicitat, la fel cum aş face şi eu dacă vreun jucător o să depăşească această bornă.
– Care ar fi mesajul tău pentru un puști care vrea să se apuce de fotbal?
– Cred că dacă te apuci de fotbal trebuie să i te dedici în totalitate. Fotbalul este un uriaş care îţi ia totul, dar dacă eşti corect cu el îţi dă totul înapoi şi ceva în plus.
“Stancu are acum rolul meu la echipa națională”
– Cum ți s-a părut numirea lui Christoph Daum la cârma echipei naționale?
– Mi se pare că s-a mers pe un întreg concept nou la echipa naţională, nu numai pe ideea de antrenor străin. Numirea lui Daum este doar un element din această nouă viziune. Mie nu mi-e frică de nou şi nici nu imi place să am prejudecăţi. Cred că ar trebui să avem răbdare şi să vedem dacă va avea succes această formulă. Personal, domnul Daum mi s-a părut o persoană inteligentă, cu multă experianţă în fotbal şi cu un comportament profesionist. Mi-a plăcut că a mers personal la meciurile jucătorilor selecţionabili şi în campionatul intern, dar şi în alte campionate.
– Cum vezi grupa de calificare la Campionatul Mondial din Rusia?
– La tragerea la sorţi părea o grupă destul de accesibilă, neavând parte de granzi, precum Franţa, Italia sau Olanda, dar a devenit destul de complicată. Eu încă sper în această calificare şi sunt de părere că trebuie să ne jucăm şasna până la capăt, cu şi mai multă ambiţie şi determinare decât până acum. Cred că se joacă încă.
– Care dintre actualii fotbaliști de la echipa națională crezi că ți se aseamănă ca stil de joc?
– Cred că Bogdan Stancu joacă acum pe poziţia mea şi are rolul pe care îl aveam eu.
– Ai vreun fotbalist preferat dintre jucătorii de acum de la națională?
– Toţi sunt preferaţii mei atunci când joacă sub tricolor, mai ales că am jucat alături de unii dintre ei. Evident că îmi doresc ca Rotariu şi Filip să aibă evoluţii cât mai bune, fiind jucătorii lui Dinamo, dar atunci când joacă naţionala toţi sunt ai noştri.
Adrian Mutu
Născut pe 8 ianuarie 1979 la Călinești, Argeș
A jucat pentru FC Argeș (1996-99), Dinamo București (1999-2000), Inter Milano (2000), Verona (2000-02), Parma (2002-03), Chelsea (2003-04), Juventus (2005-06), Fiorentina (2006-11), Cesena (2011-12), Ajaccio (2012-14), Petrolul Ploiești (2014), Pune City (2015-16), ASA Tg. Mureș (2016)
Campion al României cu Dinamo în 2000
35 de goluri în 77 de meciuri pentru România
Cel mai bun fotbalist român în 2003, 2005, 2007 și 2008
