12 iunie 2000. Era ziua așteptată de o țară întreagă, ziua debutul ”tricolorilor” la EURO 2000! Adversara?, nimeni alta decât Germania, o echipă pe care români o învinseseră, până atunci, o singură data în istorie, în 1967.
Acel 1-2, tot de la EURO, din 1984, se cerea răzbunat. Iar începutul de meci le dădea ”tricolorilor” mari speranțe la un rezultat uriaș. Viorel Moldovan l-a învins pe Oliver Kahn încă din minutul 5 după o centrare a lui Adi Ilie. Replica nemților a venit în minutul 27, când Mehmet Scholl a trimis balonul aproape de vinclu pentru 1-1. ”După numărul ocaziilor de gol, România se poate considera nedreptățită de rezultatul final. Este însă primul meci și e bun și un punct”, spunea Ladislau Boloni, prezent și el în tribună la jocul disputat la Liege. Titlul cronicii din ziar descria perfect situația din tabăra românilor: ”Regrete și speranță”. Ochii erau deja ațintiți asupra următorului joc, în care întâlneam, la fel ca în preliminarii, Portugalia marelui Luis Figo, cel mai bun jucător al lumii în anul 2000!
Echipa României folosită contra Germaniei:
Stelea –Ciobotariu, Popescu, Filipescu – Petrescu (69 Contra), Hagi (75 Mutu), Gâlcă, D. Muntenu, Chivu – Ad. Ilie, Moldovan (84 Lupescu)
► VIDEO: GERMANIA – ROMÂNIA 1-1 (12.06.2000)
Analiza presei sportive nu a întârziat să apară. ”Jocul cu un libero și cu doi fundași centrali de marcaj a dat rezultate foarte bune. Gică Popescu, Ciobotariu și Filipescu au format un trio defensiv redutabil”, scria ProSport, care remarca și că testarea acestei formule în amicalul cu Olanda, disputat înainte de startul turneului final, a avut un rol important.
”Baftă” în italiană
Singurii jucători care s-au aflat pe teren și în duelul Germania – România de la EURO 1984, au creat un moment special la finalul jocului de la Liege. Germanul Matthaus a venit la căpitanul ”tricolorilor” și l-a bătut prietenește pe umăr, ”ca între noi, bătrânii”, își amintea Hagi. Matthaus, care a evoluat timp de 4 ani la Inter (1988-1992) i-a urat ”decarului” român, și el trecut prin Italia, la Brescia (1992-1994), ”multă baftă!” în limba italiană.
