S-a încetăţenit, în ultima vreme, în mass-media românească, o metaforă care nu ilustrează nimic altceva decât nesimţire. Că despre ignoranţă nu mai are rost să vorbim, ea a devenit parte a cotidianului.
Nu ştim, la urma urmei, ce vrea să descrie expresia „naţionala nimănui”, dar întrebăm, la rându-ne:
– Ştefan Iovan, Bogdan Stelea şi Emil Săndoi sunt nimeni în fotbalul românesc?
– Faptul că, în America de Sud, staff-ul tehnic este alcătuit din patru persoane (plus doctor, cinci masori, bucătar, operator video şi magaziner), care lucrează conform planului întocmit de fostul selecţioner, înseamnă că naţionala e lăsată de izbelişte?
– Secretarul general al FRF (aflat pe tabelul de îmbarcare de la bun început) şi vicepreşedintele Federaţiei (care l-a înlocuit pe Directorul General) înseamnă nimeni? Asta, în condiţiile în care preşedintele FRF nici nu s-a aflat vreun moment în „cărţile” deplasării, el participând, împreună cu Directorul General, la recenta tragere la sorţi a grupelor turneului final al Campionatului European Under 19.
– Înşişi reprezentanţii mass-media prezenţi în America de Sud au subliniat condiţiile de care beneficiază tricolorii în Brazilia şi în Paraguay. Asta nu înseamnă, oare, şi grija FRF în alcătuirea contractelor vizând deplasările şi turneele echipei naţionale? Referirea e făcută la echipa „A”, dar ea poate fi extinsă şi la nivelul celorlalte loturi reprezentative.
Ne oprim cu întrebările aici, deşi contraexemplele ar putea fi mult mai numeroase. La fel şi metaforele menite să scoată în evidenţă „specialiştii” pe care îi avem în presa sportivă, „bunul simţ” şi „cultura” de care dau ei dovadă.
Că despre „civilizaţie” şi „bun simţ” nici nu are rost să vorbim…
