În partea a doua a interviului acordat frf.ro, Marius Lăcătuș, care astăzi împlinește 50 de ani, rememorează toate golurile marcate în tricoul echipei naționale și analizează actuala generație de ”tricolori”. El răspunde și întrebărilor celor 5 fani ai paginii de facebook a Echipei naționale care vor și primi autograful acestuia.
– Marius, cum arată echipa națională de acum?
– Dacă ne gândim că urmează preliminariile Euro 2016, ce am văzut cu Argentina este un semn foarte bun. Jucătorii sunt implicați, au atitudine, au avut realizări în fața unor mari fotbaliști. Bine ar fi să trateze orice meci la fel, nu doar confruntările tari când de frică se întâmplă chiar să joci bine. Destui componenți ai naționalei au calități și pot forma o echipă bună. Am văzut că mulți vorbesc de selecționerul Pițurcă. Numai că atât timp cît noi de la cele trei echipe calificate în Europa League, Pandurii, Astra și Petrolul, nu putem analiza mai mult de 5 jucători, pentru că restul sunt străini, ce pretenții puteam avea?
– De ce nu am mai reușit calificări la turnee finale?
– Cand aria de selecție e restrânsă, când nu avem jucători să evolueze în străinătate la nivel mondial, când nu formezi un nucleu… Pe timpuri erau mulți titulari la echipe mari, băieți cu caracter, care își doreau să vină la națională, se sacrificau pentru asta și formau acel grup, lângă care puteau apărea tineri dornici să crească. A dispărut nucleul de 5-7 jucători care prin prestațiile lor să-i ajute și pe tineri.
“Marica e feblețea mea”
– Care este jucătorul preferat din actuala națională?
– Nu vreau să fac prea multe comentarii. Îmi plac Alex Chipciu, Alex Maxim, Vlad Chiricheș, dar, în primul rând, de Marica. Pentru Ciprian am o simpatie aparte de pe vremea când eram secundul lui Iordănescu. Am avut plăcerea să lucrez cu el. Un jucător cu caracter, cu picioarele pe pământ, care poate face multe.
– Postul de selecționer e ceva suprem pentru un antrenor?
– Sigur. Mă pot contrazice doar aceia care cu un club au câștigat cupe europene sau mondialul cluburilor, dar a fi selecționerul țării tale e maxim pentru oricine.
“Ăsta e regretul carierei mele”
– Îți pare rău că nu ai jucat pe un stadion precum Arena Națională?
– Nu, am jucat pe stadioane la fel sau chiar mai importante. Regretul meu e altul, că nu am jucat în America, nici măcar un meci amical. Dacă erau meciuri pentru Mondiale era chiar perfect pentru cariera mea. Ăsta pot spune că e regretul meu.
– Cine va fi campioană mondială?
– Cred că e rândul Braziliei și pentru că este gazdă. În plus, parcă acum au început să joace și când nu au mingea, pe faza defensivă. Cât privește selecția, nu cred că antrenorul lor ar avea probleme în acest sens. Mai apare și atmosfera incendiară.
“La Coppa del Mondo, cu URSS ne-a ajutat și arbitrul”
30 ianuarie 1985,” dublă” cu Portugalia
”Golurile cu Portugalia au reprezentat rampa mea de lansare. Eram la început de drum și le țin minte bine. Erau de impact pentru viitorul meu”
9 iunie 1990, “dublă” cu URSS la Campionatul Mondial
”Țin minte că începusem slab, nu mă simțeam bine, nu ieșea jocul și chiar mă întrebam dacă rămân pe teren în repriza a doua. Cum fotbalul e făcut din momente, am avut și eu parte de ele. Am profitat și mi-am revenit total. Al doilea gol a fost din lovitură de pedeapsă care nici nu a fost! Hențul din afara careului a fost văzut de arbitru în interior (râde)”
6 mai 1992, 7-0 cu Feroe
”Când aud scoruri de genul ăsta, 7-0, parcă nici nu te bucuri, chiar dacă orice gol trebie să te facă fericit, dar la 7-0 le mai și uiți”
14 decembrie 1994, 1-1 în deplasare cu Israel
7 iunie 1995, 2-1 cu Israel
”Acolo a fost din “scăriță”, singur cu portarul, iar la București am marcat pe un teren greu, nu a fost un gol spectaculos”
11 octombrie 1995, 1-3 cu Franța
”Am dat gol degeaba. Mai bine nu înscriam și câștigam. A fost singurul meci în care am încris și am pierdut”
24 aprilie 1996, 5-0 cu Georgia
”Soarta a făcut ca ultimul gol pentru România să-l marchez în Ghencea, acolo unde îmi aduc aminte cu plăcere că la jocurile cu Scoția sau Elveția am avut parte de atmosferă excepțională. Am învins, dar degeaba, pentru că în ultima etapă am pierdut cu Bulgaria”
“Nu am vrut să fiu șmecher cu tricoul altuia pe mine”
– Care a fost cel mai frumos tricou al naționalei în care ai evoluat?
– Pe toate le-am purtat cu mândrie și mereu am încercat să le păstrez. Nu am reușit chiar mereu, nu le am pe toate 83 pentru că multe le-am dat cadou prietenilor. Nu cădeam pe spate să fac schimb de tricou la final cu nu știu cine și apoi să-l mai și port pe stradă să vadă lumea ce șmecher sunt.
– A fost un meci devenit celebru ca urmare a faptului că i-ai scos o bună bucată de timp din circuit pe Camacho și Goicoechea. Te-ai mai întâlnit cu ei?
– Când am jucat în Spania, Camacho antrena prin China. Chiar dacă ne întâlneam, să nu credeți că i-aș fi cerut cumva scuze. Păi după acel meci am stat trei săptămâni în spital.
– Acum, când împlinești 50 de ani, ce îți dorești pentru tine?
– Ce mi-am dorit toată viața. Să fiu sănătos. Când ai sănătate poți face multe, poți realiza orice. Vreau liniște și sănătate și pentru familia mea.
– Pentru echipa națională?
– Ce își doresc milioane de români, calificarea la Europene, iar acolo să facem meciuri bune.
– Un mesaj pentru fanii tăi?
– Nu doar celor care sunt fanii mei, ci pentru toți românii. Îi rog să fie alături de jucători, de echipă, de selecționer, în momentele mai grele și să vină în număr mare la orice meci, nu doar la cele importante sau cu adversari celebri.
Întrebările cititorilor:
Mihai Iacob: Care a fost cel mai puternic fundaș pe care l-ai întâlnit în cariera ?
”Chiar dacă e nevoie să te confrunți de câteva ori cu fiecare pentru a da un răspuns corect, îl consider pe Camacho cel mai dificil fundaș pe care l-am avut în fața mea”
Alex Chinezz: Cât de mult ar însemna, pe plan personal, un titlu câștigat cu Steaua și ca antrenor ?
”Vă dați seama că după atâtea ca jucator ar fi extraordinar să obțin unul și ca antrenor. Deocamdata nu sunt prea multe șanse în viitorul apropiat”
Mihai Petrut: De cate ori injurai într-un meci?
”Aoleo (râde), doar nu monitorizam așa ceva. Oricum, de multe ori se exagerează cu aceste legende legate de mine. E adevărat că uneori îmi pierdeam controlul, dar asta pățea oricine”
Laur Mi: Ce ai simțit când ai aflat că nu mergi la World Cup '94 ? Ce ți-a zis Anghel Iordanescu și cum ai trecut peste acel moment?
”Bine nu mi-a căzut când am aflat că nu fac parte din lot, dar am încercat să trec peste și să joc cât mai bine la club, să arat că și aceea vârstă de 30 de ani pot face încă multe pentru națională”
Marian Serban: Care a fost cel mai important moment din carieră?
”Când câștigi Cupa Campionilor, cel mai important trofeul de club… Doar dacă ajungi să câștigi Campionatul Mondial sau European poți avea un alt răspuns”
