INTERVIU. Portarul a simulat pe consolă meciul cu Franța și spune că rezultatul virtual, 1-1, ar fi un deznodământ fericit și în realitate pentru debutul la Euro 2016.
– Silviu, prin prezența la Euro 2016 ai devenit unul dintre puținii fotbaliști care se pot mândri cu faptul că au călcat pe urmele taților la acest nivel. Tatăl tău a participat la Euro 1984. Cum te face să te simți?
– Este o senzație foarte plăcută, trăiesc acum un sentiment de liniște, de împlinire și mă bucur tot ceea ce se întâmplă în jurul meu.
– Ți s-a întâmplat să visezi vreun meci de la Euro 2016 al României? Să visezi cum se va încheia?
– Nu, de obicei nu am vise despre fotbal.
– Știu că îți plac foarte mult simulatoarele de fotbal. Ai încercat vreodată să învingi Franța cu România pe consolă? Cum s-a terminat meciul?
– Da, normal! Chiar luna trecută am jucat un astfel de meci. Eu împotriva unui prieten, el juca cu Franța. Și în meci s-a terminat egal, 1-1.
– Ar fi bun rezultatul acesta și la Euro?
– Eu cred că da!
– La Euro vor fi poate cei mai buni portari din lume la această oră: Lloris, Hart, Neuer, De Gea, Courtois. Care stil de portar îți place cel mai mult și de ce?
– Cred că fiecare portar are stilul lui. Îmi plac toți portarii, îmi plac calitățile pe care le au absolut toți portarii și îmi plac foarte mult și portarii de la noi din lot, în special Tătă și Fane Pantilimon.
– Un copil român de 7-8 ani așteaptă în fața televizorului să vadă pentru prima oară România la un turneul final, Euro 2016. Și te întreabă: Silviu, cum este echipa noastră? Ce i-ai răspunde în câteva cuvinte?
– Entuziastă, organizată și bună.
– Și încă un exercițiu: care ar fi titlul poveștii despre participarea ta la Euro 2016 pe care i-ai spune-o peste ani copilului tău?
– O experiență interesantă.
– La nivel de club, traiectoria performanțelor tale este ascendentă: întâi Cupa României, apoi Supercupa României, acum titlul de campion. Care este cea mai mare provocare în acest moment pentru cariera ta?
– Probabil câștigarea într-un an a campionatului, dar și a Cupei.
– În 2010, tatăl tău, Silviu, povestea un episod care l-a marcat și l-a format ca om. E legat de cum a ajuns la Universitatea Craiova și cum bunicul tău fierar, tot Silviu, a refuzat o ofertă ulterioară de la Poli Timișoara spunând: ”Domnule, bani îmi trebuie, e o sumă foarte frumoasă pentru noi, dar eu am semnat pentru Craiova și mi-am dat cuvântul de onoare. Nu pot să accept pentru toți banii din lume”. Sincer, cât înseamnă banii pentru tine, Silviu numărul 3 din familie.
– OK, banii sunt importanți în viață, dar nu sunt totul. Eu pun mai mare preț pe amintiri, pe toate amintirile frumoase care îmi vor rămâne după ce o să îmi închei activitatea de fotbalist.
