Într-un interviu acordat FRF TV, internaționalul Eric Bicfalvi dezvăluie ce idoli a avut în copilărie și vorbește și despre hobby-ul pe care îl are în comun cu selecționerul Christoph Daum.

– Eric, revii la echipa națională după mai bine de un an. Ce înseamnă pentru tine această convocare?
– Orice convocare înseamnă o mândrie, o plăcere. Faptul că vin la echipa națională este tot timpul, mă repet, o plăcere foarte mare. Sunt mândru de acest lucru și sper să fie OK pe viitor.

– Cum ai trăit partidele de la Campionatul European?
– Ca un suporter nebun! Eram acasă împreună cu familia, chiar și pe băiatul meu mic l-am îmbrăcat în echipament. Am stat în fața televizorului. Ne-am dorit foarte mult calificarea, asta a fost… este un nou început acum și trebuie să mergem tot timpul spre viitor, nu să ne gândim la trecut.

– Ce le transmiți suporterilor care au fost dezamăgiți după Euro și care așteaptă o nouă calificare la Campionatul Mondial după o perioadă îndelungată?
– Eu pot să le transmit să fie alături de echipa națională. Orice jucător are nevoie de suporteri. Să vină să ne încurajeze, pentru că începem o nouă campanie și avem nevoie de ei.

– Joci în Rusia, cum merg acolo pregătirile pentru Campionatul Mondial?
– Într-adevăr este puțin haos acolo, se investesc foarte mulți bani în infrastructură, în stadioane, în tot ce înseamnă fotbal. Și bugetele echipelor au crescut foarte mult. Știu că ȚSKA și-a terminat stadionul, în 10 septembrie îl inaugurează. Deci o să fie un turneu plăcut acolo.

– Aveai 10 ani la ultima participare a României la un Mondial. Ai văzut meciurile de atunci?
– Am văzut unele meciuri. Noi ne dorim să fim acolo în 2018, aceste este țelul nostru, ne gândim la viitor, nu la trecut.

– Tu ce făceai în 1998? Ce amintiri ai din acel an?
– 1998? Nu știu exact ce făceam, probabil eram un puștan care se juca în curtea școlii toată ziua cu mingea și cu prietenii. Eram suporter, adunam cartonașe cu fotbaliștii și ”dă-i drumul la fotbal”.

– Avem o grupă cu Polonia, Muntenegru, Armenia, Kazahstan și Danemarca, echipă în fața căreia ai debutat la națională în 2014. Care crezi că este cel mai puternic adversar?
– Nu vreau să clasific sau să zic că o echipă este mai puternică. Cred totuși că Polonia și Danemarca sunt echipe cu jucători cu nume mare. Jucători care sunt la echipe puternice din Europa. Am văzut la Campionatul European că Islanda a bătut Anglia. Au fost echipe mici care au practicat un fotbal frumos. Ține și de determinare, de ambiția fiecărei echipe. Buturuga mică poate să răstoarne carul mare. În fotbal orice e posibil!

– Vom juca pe Cluj Arena, stadion care la amicalul din martie, cu Spania, a fost plin. Cât de mult va conta sprijinul fanilor?
– Eu sper să vină și acum pentru echipa națională a României, să nu fi fost doar pentru Spania acolo. Normal, ne dorim să fie cât mai multă lume la acest meci, ne dorim să vină să ne susțină și împreună să obținem cele trei puncte.

– Când ai pictat ultima oară? Și știai că selecționerul României are același hobby?
– Chiar nu știam, am pictat în vacanță. Când am timp liber sau când sunt puțin supărat sau nervos mă mai destind un pic cu o ”mâzgăleală” (râde). Mă bucur că dânsul are acest hobby. Probabil că este pasionat, pentru mine este ceva frumos.

– Copil fiind, ce idol ai avut?
– Copil fiind i-am avut idoli pe Zidane, Del Piero, Totti. Pentru mine au contat foarte mult. Ronaldinho și Ronaldo, brazilianul, au fost fabuloși. Dar eu tot timpul am fost cu Francesco Totti.

– Dacă nu ai fi fost fotbalist, ce crezi că ai fi făcut acum, la 28 de ani?
– Probabil că aș fi făcut facultatea de arte sau ceva de genul acesta. Și pictam, eram undeva prin Franța, undeva pe acolo, și pictam. Portrete… Chiar nu știu. Probabil eram artist.