Meciul jucat împotriva campioanei mondiale și europene de la acea vreme reprezenta debutul lui Anghel Iordănescu în cel de-al doilea mandat de selecționer pe banca României. Pentru francezi era un nou joc de verificare înaintea Campionatului Mondial ce avea să se dispute în Coreea de Sud și Japonia, acolo unde tricolorii rataseră calificarea la barajul cu Slovenia. 
 
Într-o echipă cu multe nume experimentate, Anghel Iordănescu a încercat și a reușit să adauge prospețimea și entuziasmul unor tineri jucători. Este și cazul lui Răzvan Raț, căruia, la 20 de ani, i-a fost oferit meciul de debut chiar pe Stade de France.
 
După alte 107 selecții și 14 ani mai târziu, căpitanul primei reprezentative, aflat în perioada de recuperare după o operație la umăr, a oferit un interviu site-ului www.frf.ro.
 
– Răzvan, ce îți mai amintești de la meciul tău de debut la Echipa Națională?
– Tot! E un moment pe care nu ai cum să îl uiți, ținând cont de împrejurări. Țin minte emoțiile convocării, faptul că nu credeam că voi fi titular. Abia în dimineața jocului am aflat. M-a chemat domnul Iordănescu în holul hotelului, m-a luat deoparte și mi-a dat vestea.
 
– Ce ți-a spus?
”Vezi că joci diseară!”. Mi-a spus să am curaj și mi-a dat câteva sfaturi legate de joc. După aceea am început să am emoții mari, mă gândeam că voi juca împotriva campioanei mondiale și europene, până seara genunchii mei s-au scuturat serios. Îmi aduc aminte vestiarele, intrarea pe gazon, salutul, momentul intonării imnului, absolut tot! Franța avea jucători extraordinari, eu veneam de la tineret, cu emoții, și nu am fost prea dezinvolt în ceea ce am realizat pe teren. De aceea am și fost înlocuit la pauză.
 
108 selecții are Raț, locul 4 în clasamentul all-time
– Cum va fi meciul cu Franța din 10 iunie, de la EURO?
– Dacă ar fi să compar cu meciul meu de debut, s-au schimbat multe în acești 14 ani. Atunci era doar un meci amical, acum va fi o partidă de la Campionatul European. Ba mai mult, va fi jocul de deschidere al turneului! Ei nu mai sunt campioni mondiali și europeni, dar trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, fără să jignesc sau să subestimez pe cineva de acum, că echipa României de atunci avea mai multă calitate. Cu toate astea, sunt mândru de actuala reprezentativă care este formată dintr-un grup puternic de jucători, un grup unit, ca dovadă faptul că am reușit calificarea după opt ani. 
 
– Așa cum ai spus, au trecut 14 ani de la debutul tău. Care este secretul longevității tale?
– Am muncit tot timpul mult și mi-am văzut de treabă. Nu am renunțat niciodată la obiectivele pe care mi le-am stabilit de-a lungul carierei și mereu m-am automotivat. Cred că e nevoie să joci ”afară” pentru a avea o asemenea longevitate, m-a ajutat acest lucru să fiu tot mai exigent cu mine însumi. 
 
– Ce ai făcut după meciul tău de debut din 2002, cum ai sărbătorit?
– Când m-am întors la București am ieșit cu părinții mei la masă în oraș, la restaurant. Pe atunci, fiind un jucător tânăr care evolua în campionatul intern, nu prea aveam potență financiară. 
 
– Urmează poate cea mai importantă întrebare: cum merge recuperarea, ce vești ne poți da?
– Recuperarea după operație merge bine, sunt în grafic, ca să spun așa. Deocamdată totul este în regulă, așa cum m-am așteptat. Dar sunt conștient că mai am de tras. Estimările spun că ar trebui să reintru în circuit undeva la sfârșitul lunii martie. Vreau să fiu cât mai bine pregătit pentru EURO!
 
Foto: Mediafax
 
13 februarie 2002, Stade de France
FRANȚA – ROMÂNIA 2-1
Vieira 1, Petit 26 / Ganea 88
Echipa Franței: Ramé – Thuram, Christanval, Desailly-cpt., Candela – Vieira (46 Makélélé), Petit (46 Boghosian) – Dugarry (60 Wiltord), Zidane (72 Carrière), Pirès – Henry (72 Trezeguet). Selecționer: Roger Lemerre
Echipa României: Lobonț – Rădoi, Popescu-cpt., Chivu – Contra (86 Stoican), Ghioane, Munteanu, Raț (46 Șoavă) – Mutu (76 Roșu), Moldovan (71 Pancu), Ad. Ilie (46 Ganea). Selecționer: Anghel Iordănescu