La primul său sezon în Liga I la futsal, formația Informatica Timișoara a atras toate privirile. Buget de echipă mare, achiziții cu nume, joc consistent și un sezon regular aproape perfect, un sezon la capătul căruia gruparea bănățeană a încheiat pe primul loc, poziție care îi asigura în mare măsură calificarea în finala play-off-ului. Iar Informatica a ajuns în ultimul act al competiţiei, având şi avantajul că, cel puţin teoretic, două din cele trei jocuri ale finalei urmau să se joace acasă, la Timişoara.

Formaţia pregătită de Robert Lupu, care e şi selecţionerul naţionalei României, a pierdut însă duelul din finală după doar două jocuri, ratând titlul de campioană. Cu o sportivitate remarcabilă, Robert Lupu a recunoscut superioritatea rivalilor de la City’US Târgu Mureş, pe care i-a felicitat pentru cel de-al şaselea lor titlu.

Deşi a trecut mai bine de o săptămână de la ultimul meci al finalei, Robert Lupu (foto) nu a încheiat încă analiza primului sezon al Timişoarei pe prima scenă a futsalului românesc. În plus, îşi face calcule pentru următoarea stagiune, în care, după spusele sale, Informatica ar putea avea un nou antrenor. Şi asta pentru că Lupu mai vrea să joace, dar să se şi concentreze pe treburile de la naţionala României.

"Îi felicit pe cei la City’US"

– Cum a fost primul sezon al Informaticii Timişoara în Liga I?
– A fost un sezon bun, o experienţă extraordinară. E greu de digerat însă înfrângerea din finală. Am făcut câteva greşeli, mai ales în cel de-al doilea joc, de acasă. Rămânem cu dezamăgirea faptului că am încheiat sezonul regular pe primul loc, dar am pierdut finala. Trebuie să recunosc faptul că City’US Târgu Mureş a meritat titlul de campioană. A meritat în primul rând pentru că, în semifinale şi în finală, a reuşit să treacă de cei mai tari adversari, Autobergamo Deva şi Informatica. Îi felicit pe cei la City’US, pe antrenorul lor, pentru acest titlul. Nu trebuie să luăm această finală pierdută ca pe un eşec. E cea mai bună performanţă a sportului timişorean în acest sezon. Chiar dacă am pierdut finala, oamenii ne felicită, ne opresc pe stradă.

– Ce i-a lipsit Informaticii?
– Omogenitatea, e clar. În ciuda eforturilor, n-am reuşit să omogenizez echipa. Timpul a fost prea scurt. Lotul a fost foarte valoros, cu jucători învăţaţi cu astfel de meciuri, ne-am dorit să cucerim titlul, dar, repet, lipsa de omogenitate şi-a pus amprenta. Rakici şi Matei, două piese de bază, ne-au lipsit şi ei. Poate că n-am reuşit, în ciuda jucătorilor de mare valoare din lot, să fim o echipă. Cei de la Târgu Mureş au reuşit asta, dovedind că nu neapărat valoarea face ca o echipă să fie şi cea mai bună. Pe viitor vom fi mult mai tranşanţi în privinţa alegerii jucătorilor. Vom transfera jucători mai compleţi, poate cu mai puţină calitate, dar cu spirit de echipă. Dacă pierzi o finală cu o echipă unită, cu un grup unit, parcă şi înfrângerea e mai puţin amară.

"Un campionat extraordinar"

– Informatica a fost o echipă invidiată datorită stabilităţii financiare.
– Am avut stabilitate financiară, aşa este. Preşedintele Gabi Lungu a luat pe umerii săi această responsabilitate, de care s-a achitat. N-a fost uşor.

– Cum a fost acest sezon al Ligii I?
– Un campionat extraordinar. Poate cel mai bun de când se joacă futsal în România. Ne bucurăm că la primul sezon le-am dat mari bătăi de cap echipelor de tradiţie, că am devenit, datorită valorii noastre, ţinta altor echipe. Mă bucur pentru restul formaţiilor, care au făcut şi ele un sezon foarte foarte bun şi care au dovedit că nu sunt echipe, cum se spune, de umplutură. Anul acesta "echipele mici" au decis locurile în clasament, au schimbat liderul, s-au bătut de la egal la egal cu "greii" Ligii I. Mă bucur în special pentru United Galaţi şi pentru antrenorul David Asandei. Gălăţenii au crescut în acest sezon, pe care l-au încheiat cu un loc trei şi cu o finală de Cupa României disputată.

"Străinii au ridicat nivelul"

– Cât de mult au influenţat jucătorii străini futsalul românesc?
– Foarte mult. Au adus cu ei acea competitivitate specifică celor familiarizaţi cu futsalul, o competivitate benefică pentru jucătorii noştri, mai ales pentru cei tineri. Au ridicat nivelul celorlalţi, au creat concurenţă. E un beneficiu inclusiv pentru echipa naţională, chiar dacă unii ar putea susţine contrariul. Trebuie să ne promovăm tinerii, să aducem din spate jucători pentru schimbul de mâine, iar aceşti tineri trebuie să vadă futsal de calitate, în special de la aceşti jucători străini.

– Apropo de echipa naţională, când va fi prima acţiune?
– În septembrie vom juca o "dublă" cu Bulgaria, cel mai probabil la Călăraşi. E posibil însă să se joace un meci şi la ei, la bulgari. Apoi vom evolua împotriva Cehiei, la Deva. Acestea sunt acţiuni-test. Sezonul oficial demarează în februarie anul viitor, cu preliminariile pentru Campionatul European, unde trebuie să ne calificăm. Mai avem programate două cantonamente, iar înainte astartului în preliminarii o "dublă" cu Turcia.

Obiectivul la echipa naţională: Campionatul European

– Cum funcţionează proiectul de la naţională?
– După meciurile din Franţa, din această primăvară, am rămas cu o impresie foarte bună. Încercăm să construim o echipă naţională din jucători cu experienţă, alături de care să aducem tineri. Generaţia mea a crescut împreună 5-6 ani, apoi au venit roadele. Acum, timpul e mai scurt. Am spus că dacă nu ne calificăm la Europene, ne vom strânge mâinile. Sper, de fapt sunt convins, că nu se va întâmpla asta sau să ni le strâgem după calificare!

– Cum sună viitorul Informaticii Timişoara?
– Vrem să devenim mai buni, mai profesionişti. Vreau, am şi propus asta, să aducem un antrenor străin. Pentru că vreau să mai joc. Ori rămân antrenor principal, dar voi juca mai puţin, ori voi ocupa funcţia de "secund" şi voi mai şi juca. Aceasta a fost propunerea mea. Eu nu am antrenat pentru bani, ci de plăcere. E greu însă să le faci pe toate. Să vedem însă cum se va rezolva în cele din urmă această chestiune. Un lucru e cert: proiectul la Informatica merge mai departe. Vreau ca această echipă să devină un model pentru celelalte echipe din România.