Carlão Ferreira e fără îndoială unul dintre cei mai buni portari care au evoluat vreodată în futsalul românesc. Proaspăt campion cu City’US Târgu Mureş, brazilianul de 30 de ani a plecat, după încheierea sezonului, acasă, în Brazilia, unde soţia îl aştepta cu un cadou special: un băieţel!
Carlão spune că micuţul Enzo Gabriel e acum pe primul plan! Despre futsal nu vorbeşte prea mult. În schimb vorbeşte la nesfârşit despre România, pe care o cinsideră a doua sa casă, de care îi e dor şi unde ar vrea să revină cândva.
Micuţul Enzo
– Ce face un campion al României în Brazilia?!
– Sunt în vacanţă! O vacanţă prelungită, aşa cum n-am avut până acum. Asta şi pentru că s-a născut băieţelul, Enzo Gabriel, iar el are prioritate în viaţa noastră, a mea, a soţiei, a familiei.
– Enzo nu e nume brazilian!
– Soţia are un bunic italian, din acest motiv având şi dublă cetăţenie, braziliană şi italiană, şi a dorit să-i pună un nume italian. A ales astfel Enzo!
– Te întorci în Liga I?
– La City’US Târgu Mureş nu mă mai întorc, asta e clar. Cel puţin nu acum. Până în decembrie s-ar putea să joc aici, în Brazilia, după care vom vedea. Am vorbit cu cei de la Mureş chiar zilele trecute. De la alte echipe din România nu am primit vreo ofertă.
"M-am îndrăgostit la prima vedere de România!"
– Ce a însemnat pentru tine futsalul din România?
– A însemnat patru titluri de campion, cinci Cupe şi o Supercupă! A fost foarte bine! În România am crescut ca om, ca jucător.
– Îţi aminteşti cum ai ajuns în România?
– Aveam un prieten, Rodrigo, care juca la Târgu Mureş. El le-a adus celor de acolo un DVD cu mine. Oamenii m-au plăcut, m-au chemat şi m-au oprit. Nu mai văzusem altă ţară în afară de Brazilia. Era o experienţă nouă pentru mine. Alţi oameni, altă cultură. Pot spune însă că m-am îndrăgostit la prima vedere de România! Îmi e dor de România!
– Ai fost aproape de a primi cetăţenia şi de a evolua în naţionala României!
– Aşa este! Exact în momentul în care se făceau formalităţile am plecat să joc în China şi a căzut totul. Am plecat pentru un sezon, în care am câştigat un ban frumos.
"Futsalul a crescut datorită antrenorilor tineri"
– Ce a însemnat City’US Târgu Mureş pentru tine?
– O adevărată familie. Nicăieri pe unde am jucat nu m-am simţit ca la Târgu Mureş. Nu am jucat neapărat pentru bani, ultimul sezon fiind cel mai bun exemplu, ci pentru atmosfera de la echipă. Eram toţi prieteni, acesta fiind şi secretul reuşitei noastre. Îmi aduc aminte cât de rău am început sezonul trecut. Apoi în iarnă au venit ca antrenori Cosmin Gherman şi Lucian Nicuşan, oameni extraordinari, iar atmosfera de la echipă s-a schimbat.
– Cum a evoluat futsalul în România de la venirea ta?
– Am jucat cinci ani în România. Futsalul a crescut enorm. Sezonul trecut a fost unul foarte bun, iar asta se datorează antrenorilor tineri: Cosmin Gherman, Lucian Nicuşan, Marian Şotârcă, Robert Lupu, mai nou şi Gabi Dobre. Toţi fac o treabă extraordinară la echipele lor.
A învăţat limba română în trei luni!
– Ai început cu fotbalul mare!
– Da! Şi eram atacant. Dar unul slab, aa că am ajuns în poartă! Cine a fost idolul meu? Dida, fostul portar de la AC Milan şi de la naţionala Braziliei!
– Cât ţi-a luat să înveţi limba română?
– Puţin, foarte puţin. În trei luni de la venirea mea la Mureş eram deja vorbitor de limba română. Iar la Târgu Mureş mulţi vorbesc şi maghiara.
În aşteptarea Jocurilor Olimpice
– Ce faci în timpul liber?
– În puţinul timp liber, asta din cauza băieţelului, mă duc la sala de forţă, ies cu băieţii la un fotbal, facem câte un grătar. Noi, brazilienii, suntem cu grătarul! Vită, fireşte. Dar şi în România grătarul e apreciat! Îmi amintesc atunci când am mâncat pentru prima oară mititei! Nu mai văzusem, nu mai mâncasem. Mi-au plăcut foarte mult. Îmi pare rău că înainte de plecarea de la Târgu Mureş n-am mai apucat să facem un grătar.
– Încep Jocurile Olimpice! Cum se vede Olimpiada de la faţa locului?
– E iarnă în Brazilia! Dar e o iarnă cu 25 de grade! Toată lumea aşteaptă cu interes Jocurile Olimpice. Toţi vor să vadă cum o să iasă! Eu cred că va fi bine. Brazilia s-a pregătit ca niciodată pentru un asemenea eveniment.