"Adrian Călugăreanu e pariul meu! Şi la Informatica, şi la echipa naţională de futsal a României", spunea în iarnă Robert Lupu, antrenorul-jucător al timişorenilor şi selecţionerul primei noastre reprezentative de futsal.
Lupu reuşise să-l convingă pe Adrian Călugăreanu să vină la futsal. Călugăreanu, 27 de ani, renunţa la o disciplină care îi adusese satisfacţii imense: patru titluri de campion european, unul de cel mai bun jucător al turneului final (la a treia ediţie, în Republica Moldova) şi un loc trei cu naţionala României la singurul Campionat Mondial de minifotbal organizat în martie 2015, în Statele Unite ale Americii.
Sezonul recent încheiat nu a reprezentat însă prima experienţă în futsal pentru Adrian Călugăreanu. El a mai evoluat în trecut la Design Construct Braşov.
Dotat cu o tehnică incredibilă, "băiat cuminte", aşa cum îl caracterizează toţi cei care îl cunosc, Adrian a fost om de bază în multe dintre partidele disputate de Informatica Timişoara în acest sezon, mai ales în tur. El spune că locul doi ocupat de gruparea de pe Bega la finalul sezonului (primul pentru Timişoara în Liga I) e o performaţă.
La a doua experienţă
– Adrian, tu ai mai jucat futsal!
– Aşa e. Acum şapte ani, acasă, la Design Construct Braşov. L-am avut antrenor o bună perioadă pe celebrul tehnician spaniol Faustino Pérez-Moreno Gómez. Omul care a antrenat în ultimii ani, după plecarea din România, pe Dinamo Moscova, Araz Naxçivan şi, de asemenea, naţionala Azerbaijanului! Nume mare, poate cel mai mare care a activat în futsalul românesc vreodată.
– Ai început cu futsalul?
– Nu, cu fotbalul mare. Am jucat la FC Braşov şi la câteva echipe mai mici din zonă. Apoi m-am îndreptat spre futsal şi ulterior spre minifotbal, unde am avut o mulţime de satisfacţii. Am jucat într-o echipă naţională a României de minifotbal care a cucerit şase titluri europene din şase! Performanţă, nu?! Eu sunt doar de patru ori campion european, la primele două ediţii băieţii mergând fără mine!
"Futsalul e parcă alt sport"
– Care e diferenţa dintre minifotbal şi futsal?
– Foarte mare. Futsalul e parcă alt sport, mult mai greu. E matematică! Totul e calculat, totul e robotizat. Îmi place, însă, foarte mult.
– Cum a fost sezonul abia încheiat?
– Unul bun, puternic. City’US Târgu Mureş e într-adevăr o echipă foarte tare. Jucătorii se cunosc foarte bine. Evoluează de mulţi ani împreună. Şi Deva a lăsat o impresie bună, dar au jucat în ultima perioadă în doar 6-7 oameni. Era greu să ţină ritmul până la final.
"N-am avut unitate"
– Informatica a încheiat prima sezonul regular, dar a pierdut titlul. Ce s-a întâmplat?
– Ca lot, ca nume, Informatica a fost peste Târgu Mureş. Condiţiile de la Timişoara au fost excelente, patronul Gabriel Lungu zbătându-se să nu ne lipsească nimic. Ce ne-a lipsit totuşi să câştigăm titlul? Cred că omogenitatea. N-am avut unitate.
– Locul doi e mulţumitor?
– Cred că da, având în vedere că a fost primul an de futsal pentru Timişoara. Iniţial nu am avut ca obiectiv titlul, acesta apărând mai târziu.
– Ai mai jucat minifotbal?
– Nu! Să vedem, poate merg la Europenele din Ungaria, de luna viitoare, să mai aducem un titlu continental României! Ar fi al şaptelea şi tot atâtea posibile!
