Constanța nu înseamnă din punct de vedere fotbalistic doar Farul ori Viitorul. Constanța a avut și are în continuare o echipă de fete, care la începutul mileniului trei a fost foarte aproape de a aduce la malul Mării Negre primul titlu de campioană a României la fotbal.
Șantierul Naval Constanța a fost considerată ghinionista acelor vremuri. Vicecampioană a României, finalistă a Cupei, echipa Constanței e una dintre cele mai vechi grupări din peisajul post-revoluționar al fotbalului feminin din România!
În urmă cu șase ani, fetele iubitoare de fotbal din Constanța s-au regrupat sub titulatura Selena Șantierul Naval. „Suntem o asociație non-profit”, a ținut să precizeze Niculina Radu, o bucovineancă pentru care fotbalul înseamnă totul.
Pentru Selena Șantierul Naval Constanța la toamnă va debuta un nou sezon de Liga 1.
De la atletism la fotbal
– Când ați început fotbalul?
– Am jucat de la 21 la 42 de ani! Doar la Șantierul Naval Constanța, echipă care s-a mai aflat însă și sub aripa celor de la ITC, CFR. Nici nu mai contau inițialele sau numele echipei, important a fost că numele orașului Constanța a fost pomenit mereu.
– Cum ați ajuns la Constanța?
– Nu sunt constănțeancă, ci bucovineancă, din Suceava. Am ajuns la malul mării în 1987 ca atletă, o atletă specializată în proba de 10.000 de metri, o sportivă dornică să lucreze cu domnul Ilie Floroiu și cu oamenii din echipa sa. Am avut norocul să mă antrenez la lotul național alături de sportivi mari precum Maricica Puică. Îmi aduc aminte că eram cea mai mică, un fel de copil de trupă! Am fost colegă cu Violeta Beclea.
– De ce fotbalul?
– Întotdeauna mi-a plăcut fotbalul. Cred că fratele meu mi-a fost sursă de inspirație. Nu am putut însă practica fotbalul. La Suceava, înainte de 1989, nici măcar nu se știa că fetele joacă fotbal, că există fotbal feminin. Am început să joc fotbal la Constanța. În pauzele mele mă uitam la antrenamentele conduse de marele Iosif Bukossy, antrenorul care l-a descoperit pe Gheorghe Hagi.
– Cum era Iosif Bukossy?
– Iosif Bukossy era un om extraordinar. Avea toate calitățile pe care le poate avea un antrenor. Așa am început să joc fotbal. Îl practicam în paralel cu atletismul. Îmi amintesc și de prima accidentare, două coaste rupte la un turneu de sală! Mai țin minte că, după ce a auzit că merg la fotbal, profesorul Ion Veliciu m-a pedepsit dându-mi să alerg câteva porții bune!
– Unde are baza sportivă Selena?
– Echipa evoluează pe Stadionul Șantierului Naval, în spatele gării din Constanța. E o arenă veche, dar condițiile sunt bune. Am mai folosit și terenul CFR-ului.
– De când joacă fetele fotbal la Constanța?
– Fotbalul feminin organizat a apărut la Constanța imediat după Revoluția din 1989.
– Care a fost punctul de plecare?
– Cred că eram în 1997. Federația Română de Fotbal a răspuns afirmativ unei invitații pentru un schimb de experiență în Finlanda trimițând un grup de zece persoane. Am făcut parte din acel grup. Ceea ce am văzut acolo, în Finlanda, m-a uimit. Am descoperit lucruri magnifice. Am constatat că în Finlanda toată lumea făcea sport, indiferent de vârstă. Toate bazele sportive erau deschise, pentru toată lumea. Totul era atât de bine organizat.
– Când ați început să antrenați?
– Am început să antrenez din 2014. Avusesem o încercare și cu doi ani mai devreme, la CFR. A fost și momentul în care m-am decis să urmez cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport. Până atunci nu simțisem nevoia. De fapt, nici nu voiam. Dezamăgirea pe care o avusesem ca sportivă, ca atletă, mă ținuse departe de meseria de antrenor. Tot fotbalul a adus schimbarea!
Prima bancă tehnică sută la sută feminină
– Faceți tandem cu Diana Gidu.
– Suntem împreună din 2014. Sper să nu greșesc, am fost primul staff tehnic din fotbalul românesc format exclusiv din fete! Eu și Diana ne împărțim sarcinile, ne completăm.
– De ce Selena?!
– Așa o cheamă pe fetița celei care ne-a dat primii bani, banii cu ajutorul cărora am înființat echipa. Flavia Florescu Barbu, acesta e numele mamei Selenei! Jucătoare de echipă națională! Inițial, am dorit să continuăm cu denumirea veche, Șantierul Naval Constanța. Doar că, după moartea profesorului Ion Zlate, actele clubului nu au mai fost de găsit. Chiar și așa am fost la un pas de continua sub această denumire. Judecătorul de la tribunal ne-a spus că nu are nimic împotrivă, dar că trebuie să achităm datoriile clubului! Și astfel „s-a născut” Selena ȘN Constanța. Nu am dorit să renunțăm la ȘN! Selena înseamnă speranță, de fapt are mai multe semnificații. E un nume foarte frumos.
– De unde sunt fetele care joacă fotbal la Selena?
– Fetele sunt din orașul Constanța și din împrejurimi. Vin la fotbal să se simtă bine, vin pentru că le place, vin pe banii lor. Chiar dacă uneori am mai avut parte de finanțare din partea autorităților locale și au mai luat câte un bănuț, pentru fete fotbalul a contat cel mai mult, bucuria de a face ceea ce le place.
„Vrem performanță”
– Florentina Olar a plecat în fotbalul mare de la Constanța!
– Am jucat alături de Florentina Olar. Aveam deja 30 de ani atunci când ea a debutat la echipa mare. De la început mi s-a părut deosebită. După antrenamente, rămâneam să mai alerg. Trebuia să îmi fac partea fizică. Așa simțeam, o cerea corpul de atletă în proba de 10.000 de metri. Florentina rămânea cu mine. Nu rezista să alerge cât alergam eu, dar era ambițioasă. În plus, era talentată, mingea era a ei. Lovea bine mingea cu ambele picioare, absorbea orice informație. Până la urmă secretul succesului înseamnă seriozitate, muncă. A fost o onoare să joc alături de ea.
– Cum era echipa de atunci?
– Aveam echipă bună, cu jucătoare la echipele naționale. Din păcate, nu ne-am bucurat de mediatizare.
– Care sunt obiectivele dumneavoastră?
– Mi-am propus să le determin pe fete să înțeleagă locul lor în societate, să se facă respectate, să arate că pot face lucruri pe care le fac bărbații. Un alt obiectiv îl reprezintă, firește, performanța. Vrem performanță, e clar, dar e foarte greu.
– Cât de mult s-a schimbat fotbalul feminin în ultimii ani?
– În ultimii ani ni s-a dat în sfârșit atenție, nouă, fetelor. E altceva. Se investește în cel mai important sector, cel juvenil. După ani în care s-a distrus tot ce înseamnă bază a sportului, a fotbalului, acum se face ceva. Și cred că e nevoie de un ajutor din partea fotbalului masculin.
Articol de Adi Dobre
