În 2018 a fost desemnată MVP-ul finalei Cupei României la fotbal. A avut un sezon extraordinar în tricoul echipei CSȘ Târgoviște, iar cucerirea trofeului și premiul individual reprezentau răsplata multor ani de muncă, de sacrificii, de lipsuri.
A urmat transferul la Heniu Prundu Bârgăului, tocmai la învinsa echipei CSȘ Târgoviște în finala Cupei României de la Sfântu Gheorghe! Câteva luni mai târziu, în aprilie 2019, în timpul unui meci cu Fortuna Becicherecu Mic, a suferit o gravă accidentare: ruptură de ligament încrucișat anterior stâng…
Acum se pregătește să revină. Se antrenează normal și așteaptă cu nerăbdare vremuri mai bune pentru fotbal. Mihaela Merlan, 23 de ani, vrea să se revanșeze față de clubul care i-a fost alături în toată această perioadă. Cum? „Câștigând un trofeu”, spune ea!
„A trecut ceva vreme de la ultimul joc!”
– Mihaela, cum te simți?
– Foarte bine. Am început pregătire de câteva zile. Sunt la Prundu Bârgăului, la bază, unde avem condiții bune. Nu mai pun la socoteală peisajul! E ca în Elveția!
– Cât a trecut de la accidentarea ta?
– A trecut ceva vreme! Necazul s-a întâmplat în aprilie anul trecut. Probabil, dacă nu ar fi existat această perioadă de pauză forțată, reveneam mai devreme.
– Cum a fost această perioadă?
– Foarte dificilă. Am luat acest necaz ca pe o încercare. A fost un moment greu. A trebuit să am foarte multă răbdare, dar, în același timp, și o dorință uriașă de a reveni. Cel mai greu îmi era atunci când le vedeam pe fete mergând la antrenamente, jucând, atunci când stăteam 4-5 ore la clinică pentru recuperare.
– Îți mai amintești de finala Cupei României de la Sfântu Gheorghe?
– Cum să uit acea partidă?! Am dat un gol și o pasă decisivă! Culmea, tocmai împotriva actualei mele echipe, la care știam că voi ajunge! Mi-am făcut doar datoria față de CSȘ Târgoviște.
– Când ai ajuns la Târgoviște?
– În 2015. Jucasem până atunci la CS Brazi, lângă Ploiești. Eu sunt prahoveancă, din Slănic. De fapt semnasem în acel an, 2015, cu multipla campioană Olimpia Cluj, care m-a împrumutat la Târgoviște, unde am rămas apoi trei ani. Între timp am făcut și facultatea la Universitatea Valahia din Târgoviște.
– De unde pasiunea pentru fotbal?
– Ca orice prahovean, prahoveancă, țin cu Petrolul! Am făcut și atletism, tot acasă la Slănic. Fugeam însă de la antrenamente și jucam fotbal. Jucam cu băieții. Nu mă gândeam atunci că voi ajunge să evoluez în cadru organizat. Nici măcar nu știam că există fotbal feminin.
– Ai avut un model, un idol?
– Filipe Teixeira, fostul jucător de la Petrolul. Și pe tricou port „80”, ca el! Îmi place, de ceva vreme, și de Marco Asensio, de la Real Madrid. Și el a trecut printr-o accidentare gravă.
– Ce obiective ți-ai fixat pentru perioada următoare?
– Vreau să câștig un trofeu cu Heniu Prundu Bârgăului. Ar fi, așa, ca o mulțumire adusă oamenilor de aici, care m-au ajutat și mi-au fost alături în toată această perioadă.
– Te vezi într-un campionat puternic din Occident?
– Nu vreau să mă gândesc la asta acum. Vreau doar să mă pregătesc bine și să nu mai am parte de accidentări.
– Ce faci în timpul liber?
– Îmi place să mă plimb. Ador drumețiile, plimbările cu bicicleta. Ascult muzică, citesc, uneori gătesc. Nu mă plictisesc.
Articol de Adi Dobre
