La începutul anilor ’90, imediat după Revoluția din decembrie 1989, Șantierul Naval din Giurgiu le acorda fetelor care iubeau fotbalul șansa să își pună în practică marea pasiune, o pasiune ce dispăruse în ultimii ani la nivel național.
Apărea astfel echipa de fotbal ȘN Giurgiu. Fetele îmbinau utilul cu plăcutul, munceau la Șantierul Naval și jucau fotbal. După doar un an promovau în Divizia A. Odată cu închiderea Șantierului Naval, în 1996, fotbalul feminin a încetat și el să mai existe.
După mai bine de două decenii, fotbalul feminin s-a întors la Giurgiu. Între echipa din anii 90 și cea de acum există o legătură sufletească, familia Puiu. Nicolae, tatăl, și Adonis, fiul. Nicolae Puiu a fost antrenorul echipei feminine ȘN Giurgiu! Acum antrenează echipa feminină de fotbal a clubului SCM Dunărea 2020 Giurgiu, al cărei președinte e fiul său, Adonis! Dunărea evoluează în Liga a III-a, Seria 1, din care mai fac parte echipele Dream Team București, ACS Activ Slobozia, AS FC Progresul București și FCM Târgoviște.
– Domnule Adonis Puiu, când și cum a revenit fotbalul feminin la Giurgiu?
– A revenit în 2017. Aveam, să spunem așa, rădăcinile de care ne puteam ancora, fotbalul jucat de fete aici la Giurgiu imediat după Revoluție. Având în cadrul clubului Dunărea Giurgiu echipă de băieți, am dorit să facem și una de fete. Am fost influențat și încurajat, trebuie să recunosc, de programele de dezvoltare ale fotbalului feminin pe care le avea Federația Română de Fotbal. I-am spus atunci tatălui meu: „Dacă aș avea un antrenor, un om dedicat, care să se priceapă în primul rând, aș face o echipă de fete”. Tatăl meu s-a uitat la mine și mi-a zis: „Mă voi ocupa eu. Asta până găsești antrenor”.
– Tatăl dumneavoastră are experiență în acest domeniu!
– Are experiență, așa este, dar are și o vârstă! Atunci avea 64 de ani! Nu l-am putut convinge să renunțe. Mi-a spus din start că nu are nevoie de bani. S-a apucat să meargă prin școlile din oraș și din comunele din județ, pe la Primării, pentru a găsi fete dornice să joace fotbal. Și acum merge peste tot, îi place! A spus că dacă el reușește să facă o echipă de fete, eu să mă ocup de înscrierea ei, de toate celelalte.
„Avem 40 de fete legitimate”
– A fost greu?
– Când faci ceva din pasiune, nu e greu. Am înființat echipa, cu care mergeam la București pentru meciuri într-o competiție organizată de AMFB. Apoi, în anul următor, 2018, am înscris echipa la FRF.
– De unde sunt fetele?
– Din Giurgiu și din localitățile din jurul orașului, Oinacu, Stănești, Slobozia, Remuș. Avem fete talentate. Avem și fete mai puțin talentate, dar care compensează prin dorința extraordinară de a juca fotbal.
– Câte fete joacă fotbal la Giurgiu?
– Avem 40 de fete. La echipa de senioare sunt legitimate 15 fete, alte 15 la U15 și 10 la echipa U13, fete născute în 2006.
„Vine și domnul primar Nicolae Barbu la meciuri”
– Unde joacă echipa mare?
– În acest moment ne disputăm meciurile pe Stadionul „Astra 2”. Stadionul nostru, vechiul „Dunărea Port”, care a aparținut pe vremuri de Șantierul Naval și unde se juca în anii ’90, e acum în reconstrucție. E o arenă cochetă, cu 1.700 de scaune. Am făcut acum patru ani un proiect. Primăria Giurgiu și Federația Română de Fotbal ne ajută și ne încurajează. Vom avea gazon sintetic. Vom avea ceva frumos.
– Aveți o relație bună cu Astra Giurgiu?
– Ne înțelegem bine cu cei de la Astra. Președintele Dănuț Coman ne-a solicitat ajutorul pentru înființarea unei echipe de fete a clubului Astra Giurgiu. Îi vom ajuta cu tot ceea ce depinde de noi.
– Vin spectatori la meciurile fetelor?
– Vin! Vine și domnul primar Nicolae Barbu, cel care, așa cum am spus și mai devreme, ne ajută. Primăria ajută nu doar echipa de fete, ci întreg clubul Dunărea Giurgiu.
– Ce secții mai aveți?
– Pe lângă fotbalul fetelor și al băieților, mai avem tenis de masă, lupte greco-romane, gimnastică. Dacă nu avem antrenori specializați, dacă nu avem specialiști, nu are rost să înființăm secții.
– Dumneavoastră ați jucat fotbal la Giurgiu.
– Sunt născut în Giurgiu. M-am numărat printre juniorii echipei Steaua București, în 1988, la grupa lui Florin Marin. Am jucat în finala Cupei României pentru juniori de la Brașov, din 1989, în deschiderea finalei seniorilor, Steaua – Dinamo! Am evoluat apoi la Steaua Mizil. Se juca cu junior în teren. După Revoluție m-am întors acasă, la Dunărea Giurgiu. După câțiva ani m-am apucat de școală. Am făcut Facultatea de Educație Fizică și Sport, am un master în „Managementul activității sportive”, am chiar și licența „A” de antrenor. Sunt profesor titular la catedra de fotbal din cadrul Clubului Sportiv Școlar Giurgiu din 2004.
– Care sunt obiectivele Dunării Giurgiu?
– Vrem în primul rând să mărim aria de selecție a fetelor, să creștem jucătoare de calitate. Avem deja o jucătoare plecată de la noi și care evoluează în Liga 1 la CSȘ Târgoviște. Mai sunt fete în vizorul cluburilor de Liga 1, dar am zis să nu pierdem din ele, pentru că vrem să promovăm. Înainte de întreruperea campionatului din cauza pandemiei de coronavirus, îmi propusesem să aduc la echipă câteva jucătoare cu experiență, cunoscute, în primul rând pentru a fi modele de urmat, să fie sursă de inspirație pentru fetele noastre. Nu am renunțat la acest plan.
Articol de ADI DOBRE
