Nu a împlinit 18 ani, mai e până atunci, dar e deja un nume cunoscut în lumea fotbalului feminin românesc. Ce cele mai multe dintre fetele care au reușit în fotbal, Loredana Popa a făcut o mulțime de sacrificii pentru a-și urma pasiunea. La 14 ani și-a luat rămas bun de la părinți și de la fratele mai mic și a dat liniștea de la Pănade, satul său natal din județul Alba, pe forfota din Cluj. Nu regretă niciun moment alegerea făcută.
Anul 2016 a reprezentat ascensiunea sa, a fost un an care i-a adus multe meciuri ca titular la echipa de club, Olimpia Cluj, în tricoul căreia a cucerit primul titlu național. În plus, a făcut pasul către prima reprezentativă, a dat goluri în Champions League și a traversat oceanul pentru juca, fie și doar câteva minute, împotriva celor mai bune jucătoare de fotbal din lume.
Cea mai bună jucătoare, cea mai bună marcatoare
– Loredana, cum e acasă, la Pănade?!
– Frumos! Nicăieri nu e mai frumos ca acasă. Abia ce mi-a revenit glasul. Câteva zile nu am putut vorbi din cauza unei răceli.
– Ce spune lumea despre tine că joci fotbal?
– Ai mei, părinții, apropiații, se mândresc. Toată lumea știe că joc fotbal, doar de aici am plecat.
– Ce te-a atras la fotbal?
– Cel mai bun prieten al meu, care a rămas cel mai bun, juca fotbal. Mergeam cu el. Mi-a plăcut mingea! Cu toate acestea băieții mă băgau mereu în poartă. Într-o bună zi, un profesor de sport din Blaj, care e la zece minute de mers cu mașina de satul nostru, mi-a propus să merg la un turneu de fotbal rezervat fetelor. Chiar la Blaj se ținea. Am câștigat titlul de cea mai bună jucătoare și, în plus, titlul de golgeter al competiției. Domnul Alin Cioban, președintele de la Olimpia Cluj m-a văzut și mi-a propus să merg la campioana României. A luat legătura cu părinții mei. N-am plecat însă imediat.
Viteză de reacție, simț al porții
– Părinții au fost de acord?
– La început nu au vrut să mă lase. Aveam doar 14 ani. I-am convins însă, fără să plâng, fără să dau cu pumnii în pământ! Înainte de asta, domnul Alin Cioban m-a invitat la Alba Iulia, la finala Cupei României dintre Olimpia și ASA Târgu Mureș. Era prima oară când vedeam un meci între fete la un asemenea nivel. Am rămas surprinsă de calitatea fetelor, de modul în care loveau mingea. Țin minte că la festivitatea de premiere am ținut pernuța cu medalii. Eram foarte emoționată.
– Aveai o echipă favorită?
– Îmi plăcea Steaua, dar nu un jucător anume. Și, de asemenea, îmi plăceau Real Madrid și Cristiano Ronaldo!
– Care sunt calitățile ce te definesc?
– Domnul Mirel Albon, antrenorul de la Olimpia și de la naționala mare, spune că am viteză de reacție bună, că am simțul porții.
„Nu îmi place să execut penalty-uri”
– Ce simți atunci când marchezi?
– La echipa de club a devenit o rutină! Dar când marchez pentru echipa națională e ceva ce nu poate fi descris. E o bucurie uriașă.
– Când ai fost convocată la prima reprezentativă?
– Aveam 16 ani. Am făcut parte din lotul care a mers la Balaton Cup, în Ungaria. Atunci am văzut-o prima oară pe Florentina Olar-Spânu, căpitanul echipei naționale. Am rămas impresionat de ea, de felul în care lovea mingea, de cum arăta!
– Ai și debutat atunci!
– Am intrat în meciul contra Slovaciei și am și marcat la loviturile de departajare. Știți, nu îmi place să bat lovituri de la 11 metri, dar dacă sunt trecută pe listă bat, n-am încotro. N-am ratat niciodată!
„Mi-au pus șase goluri”
– Cum a fost în Liga Campionilor?
– Mi-a mers bine. Am marcat cinci goluri în două meciuri. Mi-au fost trecute însă șase! În partida cu ŽFK Breznica, campioana Muntenegrului, eram foarte aproape de Isabelle Mihail. Ambele am încercat să reluăm în poarta adversă o minge. Ea a înscris, dar am fost trecută eu ca marcatoare!
– Ai făcut parte din lotul pentru barajul contra Portugaliei, din această toamnă.
– A fost o experiență extraordinară. Chiar dacă nu am jucat am fost acolo, lângă fete, iar emoțiile au fost aceleași.
„Mă transform”
– La ce ar trebui să mai lucrezi?
– La tehnică în primul rând. Simt că mingea nu îmi e încă cea mai bună prietenă. Apoi, la condiția fizică.
– Ești o fire timidă!
– Renunț însă la timiditate imediat ce intru pe teren. Sunt alta. Mă transform!
– Ai timp și pentru altceva?
– Nu prea. Sunt mulți băieții care mă invită la un suc, la o plimbare. N-am timp însă. După un antrenament obositor numai de suc nu mai am chef!
– Ce clasă ești?
– Sunt într-a XI-a, la Liceul Aurel Vlaicu din Cluj. Mă gândesc deja la facultate, dar nu m-am decis, mai am timp.
„Nu sunt jucătoare, sunt roboți!”
– Cum a fost în Statele Unite ale Americii?
– Am visat tot timpul! A fost incredibil. N-am jucat mult, dar am încercat să mă bucur de minutele bifate în ambele meciuri. Am rămas impresionată de jucătoarele din echipa Statelor Unite. Nu sunt jucătoare, sunt roboți!
– Ce alte pasiuni ai?
– Îmi place să mă plimb, să mă uit la un film, să citesc. Ascult muzică de toate genurile, inclusiv populară, dar niciodată manele!
