Botoșăneanca Nicoleta Grigoriu, o tânără în vârstă de 25 de ani, e arbitru-asistent în liga a 4-a , vrea o carieră de succes în arbitraj și dorește să-i calce pe urme Irinei Mîrț, cea care a arbitrat finala Campionatului Mondial de Fotbal Feminin în 2003.

În cadrul Comisiei Județene de Arbitraj Botoșani sunt 62 de arbitri, printre care o singură femeie, iar aceasta este Nicoleta. Recent s-au mai înscris încă două tinere, ambele în vârstă de 16 ani, însă acestea sunt deocamdată stagiare.

"Nicoleta are calități reale ca arbitru. Dacă o să vă uitați pe site-ul AJF Botoșani, veți vedea că este unul dintre cei mai delegați arbitri. Nu am avut probleme cu ea. Nu mi s-a plâns niciun conducător. În acest an, având categoria I a debutat și la Juniori Republicani. Așteptăm să calce pe urmele doamnei Irina Mîrț, care tot de aici a plecat”, a spus Ciprian Iovu, președintele CJA Botoșani, care a mai adăugat. “Nu mi s-a plâns niciodată că ar fi fost înjurată. Este o prezență agreabilă pe terenul de fotbal. Nicoleta are aproape trei ani de cand e la noi si nu a lipsit la nici măcar un curs".

"Mi-aș dori să devin arbitru FIFA. Știu cât pot"

Nicoleta explică de ce a ales o carieră unde femeile sunt o prezență rară și dezvăluie cum reușește să se impună pe terenul de fotbal

– Nicoleta, de ce ai ales fotbalul?

– Pentru că mi-a plăcut de când eram mică. Urmăream meciurile alături de tatăl meu. În momentul în care am încercat sa intru la Poliție și am avut un eșec, mi s-a ivit ocazia să mă înscriu la cursurile de arbitraj din cadrul CJA Botoșani.

– La ce vârstă ai fost pentru prima dată pe un teren de fotbal?

– Cred că la 18 ani, pe stadionul Municipal din Botoșani.

– Cum au reacționat prietenele tale atunci când le-ai spus că vrei să devii arbitru?

– La început au fost sceptice, au crezut că voi termina cursul și atât. Nu se așteptau să ajung până aici. Sinceră să fiu, nici eu nu știam ce e ăla ofsaid. Priveam meciul ca orice spectator. Acum, se întâmplă des să ies cu fetele în oraș și, dacă este televizorul pe un canal de sport, eu sunt atentă la meci, la faze.

– De cât timp ești arbitru?

– În 2013 m-am înscris la cursuri. Mai întâi ești stagiar, apoi urmează categoria a II-a și categoria I. Durează cam un an pentru fiecare categorie. Eu acum sunt categoria I.

– Îți mai amintești cum a fost primul meci?

– Aoleu! Dezastru! Este exact ca și cum ai face matematică doar teorie, fără să faci exerciții. Au fost semnalizări greșite, clar! Dacă-mi aduc bine aminte, primul meci arbitrat a fost CS Mihălășeni – Viitorul Blândești, scor 1-0, în Liga a 5-a. Am fost norocoasă pentru că domnii de acolo au fost înțelegători și au înțeles care e situația.

– Cum reacționează jucătorii când văd că urmează să fie arbitrați de o femeie?

– Acum nu mai au nici o reacție, dar la început erau sceptici. Probabil se gândeau ce caută o domnișoară în fotbal. Cred că mă credeau incompetentă, dar pe parcurs am dovedit că pot și acum sunt chiar foarte încântați când mă duc la meciuri.

– Ți s-a întâmplat să îți ofere jucătorii flori înaintea unui meci?

– Eu sunt o persoană puțin mai rece și păstrez distanța. Au fost felicitări, sărutări de mână, unii mai fac rost și de numărul meu de telefon și mă sună, dar atât. Nu-mi place să amestec lucrurile.

– Spectatorii ce reacții au?

– Depinde. Unii sunt fericiți, alții spun cuvinte dubioase pentru că mă văd printre atâția băieți, dar s-au obișnuit și ei pentru că am fost cam peste tot în județ. În general, e bine. Nu am fost înjurată sau poate că nu am auzit eu.

– Ce planuri ai pentru viitor?

– Eu știu cât pot și știu că pot! Mi-aș dori să devin arbitru FIFA. Mai întâi vreau să iau testarea pentru Liga a 3-a și sper să mă pregătesc cum trebuie ca să fac față.

– Te motivează faptul că botoșăneanca Irina Mîrț a ajuns atât de departe în arbitraj?

– Clar! Chiar mi-a spus unul dintre observatori că semăn cu ea.

– Care e arbitrul tău preferat?

– Domnul Cristi Balaj. Este foarte sigur pe el, calm și prompt.

Nicoleta (foto dreapta), alături de doi colegi ai ei, înaintea unui meci de juniori

– Spune-ne o fază amuzantă din timpul unui meci.

– Chiar la ultima partidă mi s-a întâmplat. Era să mă muște un cățel prin gard, la o lovitură de la colț, dar am supraviețuit. Eram la corner și a trebuit să mă apropii mai mult de gard. În schimb, s-a întâmplat să mai alunec uneori.

– Ce le recomanzi fetelor care vor să urmeze această carieră?

– În primul rând curaj și hotărâre, pentru că este o lume a bărbaților, trebuie să recunoaștem. Dacă nu-ți place ceea ce faci, nu ai nicio șansă. Îți trebuie determinare.

– Cum te înțelegi la CJA Botoani cu atâția bărbați?

– Foarte bine. Cred că dacă eram numai femei nu era atmosfera atât de bună.

– Ce hobby-uri ai?

– Să citesc, să ascult muzică și să mă plimb. Și nu-mi place să socializez virtual.

IONUȚ TABULTOC (BOTOȘANI)