Foto: FC Rapid 1923

Inaugurat în luna martie, stadionul Rapidului în varianta 2022 găzduiește după doar două luni prima finală a Cupei României, competiția de tradiție a fotbalului românesc. 

Noua “casă” a giuleștenilor a fost aleasă pentru finala din acest an a Cupei României, arena de 14.000 de locuri urmând să fie în iunie inclusiv gazda echipei naționale la partidele din Liga Națiunilor. Iar în 2023 urmând să primească și naționala U21, la turneul final european găzduit de România și Georgia!

Istoria finalelor de Cupa României începe în 1933, iar în 1939, la șase ani distanță, se inaugura fostul stadion al Rapidului, cel care avea să fie extins în 1996, renovat în 2003 și închis în 2018, pentru a face loc arenei moderne de azi. Ei bine, din 1939 până în 2018, pe Giulești s-au disputat doar două finale de Cupă!

Trofeul cucerit acasă

Deși inaugurat oficial în 1939, fostul stadion Giulești a intrat în circuit de mai devreme (lucrările de construcție începuseră în 1936). Astfel a fost posibil ca în 1938 să se joace prima finală de Cupa României aici! Și a fost câștigată de… Rapid!

În ultimul act, bucureștenii pregătiți de austriacul Eduard Bauer, ulterior chiar selecționer al Austriei!, au avut în față CAM Timișoara, echipă din eșalonul secund la acea vreme. Giuleștenii erau deținătorii trofeului și clar favoriți, dar finala a fost una cu mari emoții!

CAM a deschis scorul în minutul 8, Rapid a egalat peste un minut prin Ștefan Auer. Au și preluat conducerea prin reușita lui Cuedan (39), iar lucrurile păreau să intre în scenariul previzibil. Doar că în minutul 70 au egalat bănățenii! A fost nevoie de penalty-ul transformat de Raffinsky în minutul 80 pentru ca trofeul să rămână în Giulești!

La finala din 1938 au asistat aproximativ 7.000 de suporteri, a fost arbitrată de Denis Xifando, iar în echipa câștigătoare se mai regăseau Cossini, Rășinaru, Ion Bogdan sau Ioachim Moldoveanu.

Baratky vs Bodola

A doua finală e cea din 1940 și chiar e una de poveste! Tot Rapidul în finală, de data aceasta cu Venus București, însă meciul trebuia să se dispute inițial, și chiar s-a disputat!, pe stadionul… ONEF! A fost 2-2 după 90 de minute pe 30 aprilie 1940, s-a trecut la prelungiri și egalitatea s-a menținut. Cum regulamentul era diferit, în loc de lovituri de departajare a urmat… rejucarea! Tot pe ONEF! Pe 9 iunie, a fost însă 4-4 în timp regulamentar. Și egalitate menținută după prelungiri!

Abia pentru al treilea duel Rapid-Venus din finală, a doua reprogramare, s-a ales Giuleștiul! Meciul s-a amânat pentru toamna lui 1940 și s-a disputat pe 27 octombrie, cu 12.000 de oameni în tribune. Tică Iliescu arbitru la centru, 0-0 după prima repriză, 1-1 după 90 de minute. Și 2-2 după prelungiri!

Părea că finala… nu se mai termină! Rapidul antrenorului Ștefan Auer, fostul marcator din finala 1938!, îi avea pe Lengheriu, Sipos, dar și pe Auer în teren! Vedeta era însă marele Iului Baratky. Autor și al celor două goluri “vișinii” de pe Giulești. La Venus jucau Mircea David, Sfera, Juhasz, Orza, Ploeșteanu și Humis, plus marele Iuliu Bodola.

Abia pe 8 noiembrie s-a decis câștigătoarea, la a treia rejucare, iarăși pe stadionul ONEF. A fost 2-1 și Cupa au ridicat-o giuleștenii.