Cazul lui Alexandru Avram este unul aparte, o pildă care ar trebui să le servească tuturor juniorilor români care, dacă au reușit vreun dribling à la Ronaldinho, trebuie să înţeleagă că nu sunt automat şi mari fotbaliști.
10 octombrie 2015, într-o dimineață prea friguroasă de toamnă, a fost ziua meciului din Seria I dintre ACS Berceni și Oțelul Galați, fosta campioană coborâtă în calvarul din eșalonul secund capitulând după numai o oră de joc. La 3-0, spectatorii din tribunele cochetei arene ilfovene au identificat o nouă distracție: în tabăra dunăreană abia intrase o entitate cu alură de rugbist, un munte de om pentru echipamentul căruia croitorul clubului transpirase abundent.
A lăsat ”urme” pe Youtube
Alexandru Avram, cândva un junior cu mari perspective (fizic impresionant, tehnicitate excesivă, dacă se poate spune așa ceva), revenea oficial în fotbal, după trei ani în care nimeni nu mai auzise de el. Iar în afara ”connaiseur”-ilor, mijlocașul își consumase momentul său de celebritate în octombrie 2011, la un meci de Cupă dintre defunctele FC Vaslui și FCM Dunărea Galați, 4-1.
Pe Youtube, dar şi pe site-ul Sport.ro există secvența în care Avram, atunci la 20 de ani și într-o condiție sportivă mulțumitoare, îi aplica brazilianului Adailton, unul dintre cei mai buni fotbaliști pe care i-a avut vreodată Liga I, un ”elastico”, procedeul preferat al lui Ronaldinho. Comentatorul meciului, Emil Grădinescu, puncta în stilu-i caracteristic reușita gălățeanului: ”Unde suntem, pe ce lume oare?”
Şi rugbistul a ”spart” gheaţa…
La cele 103 kilograme ale sale, după ce dăduse jos altele 27 în trei luni de zile, Alex trebuia să demonstreze acum, în 2015, că poate să meargă fără să gâfâie, că o banală alergare nu se poate încheia cu cel puțin o entorsă.
”Știam că pot, chiar dacă nimeni nu-mi dădea nicio șansă”, a povestit Avram, el mărturisind că până și prietenii săi l-au ironizat atunci când i-a anunțat că vrea să se reapuce de fotbal. Pe terenul din Berceni, dându-se de-a dura, ca să cităm din sarcasmul tribunei, eroul povestirii noastre s-a apropiat de poartă și, la o centrare din dreapta, a compostat colțul scurt cu un șut de la 12 metri.
Se petrecea o mică minune, Avram, cel pe care Vasluiul și Pandurii îl doreau după ”aroganța” făcută lui Adailton, marcând la revenirea în fotbalul așa-zis mic. Dar era acel fotbal la care visase chiar și când ajunsese să inhibe cântarul.
Şi-a încheiat recitalul cu o execuție de Liga Campionilor
Și poate că n-ar fi fost atât de interesant subiectul dacă Avram n-ar fi recidivat după alte zece minute. Pe finalul jocului, după un atac ca la handbal, plecat din stânga, mingea i-a ajuns la 22 de metri, s-a lăsat pe ea cu toată masa corporală de cadet la sumo și cu exteriorul a făcut-o pătrată în buturile gazdelor. 3-2 și oaia rătăcitoare putea poza în Miorița.
Execuție de Champions League, așa cum au remarcat, fascinați, amicii săi din lista de Facebook, golul fiind postat imediat. Fibra de fotbalist, regenerată printre trigliceride și colesterol, ieșea prin toți porii lui Alexandru.
”Știam că voi reuși și nu mă voi opri aici”, spune cel revenit pe gazon după câțiva ani petrecuți prin țări străine în căutarea de joburi paralele cu sportul-rege.
”Nivelul fotbalului m-a împins să revin!”
După ce un redebut de vis, vin şi întrebările. Unde a dispărut atâţia ani şi de ce a revenit tocmai acum? ”Am văzut nivelul fotbalului de la noi, am văzut ce jucători prind contracte la echipe mari din țară și am zis că e cazul să mă întorc. Făcusem cea mai mare prostie să mă las la 21 de ani” a explicat jucătorul, care a rememorat şi ce s-a întâmplat atunci.
”Reușisem acel meci bun în Cupă, cu Vasluiul. Viorel Hizo a coborât după meci pe gazon ca să se intereseze de situația mea. Și Vasluiul, și Pandurii, unde era Grig (n.a. – Petre Grigoraș, primul său antrenor la seniori), mă voiau, dar FCM Dunărea cerea 1 milion de euro pe mine. Cum nu s-a întâmplat niciun transfer, m-am lăsat. Am plecat în Italia, unde locuiește mama mea. Acum îmi dau şi eu seama că nu a fost cea mai bună decizie și-i sfătuiesc pe toți juniorii cu talent să continue, în ciuda condițiilor, să creadă în șansa lor. Prietenii îmi spuneau că nu mai am nicio șansă, dar, în ciuda celor 130 de kilograme la care ajunsesem, am slăbit destul de mult și mai am 7 kile de dat jos, ca să ajung la greutatea optimă, adică la 95. Am 1,95 metri, așa că nu mai e mult până acolo. Într-o lună voi fi cum trebuie, iar din iarnă, la reluarea pregătirilor, voi fi apt sută la sută” a explicat Avram.
Oţelul i-a întins o mână de ajutor
Să joci din nou fotbal în Liga 2, după ce ai avut 130 de kilograme pare de domeniul ştiinţifico-fantasticului, dar Avram a reuşit acest lucru.
”Am încercat o dietă specială în Italia, stabilită conform grupei sangvine, numai carne de pui cu salată, cu antrenamente foarte grele și am reușit. În primele săptămâni de antrenament la Oțelul, vomitam după fiecare ședință de pregătire. Stătusem prea mult fără fotbal și mi-am dat seama ce înseamnă fotbalul fără mine” s-a confesat mijlocaşul gălăţean.
27 de kilograme a slăbit jucătorul Oţelului, pentru a reveni pe teren
Pentru Avram, redebutul sub culorile Oţelului e doar primul pas spre revenirea în fotbalul mare, acolo unde putea să fie deja, dacă nu ar fi fost acea decizie neinspirată.
”Nu am de gând să mă opresc aici. Mă gândesc la Liga I, acolo unde puteam ajunge mult mai devreme, dar am dat cu piciorul la foarte multe șanse. Golurile de la Berceni sunt o mirare pentru multă lume, dar nu și pentru mine. Știu ce pot și veți vedea că nu mă voi opri aici, chiar dacă momentan pot duce doar o repriză. Când am revenit la Oțelul, și țin să le mulțumesc celor din conducere că mi-au dat această ultimă șansă, domnul Florin Marin a fost puțin șocat când a văzut cum arăt. I s-a zis să mă urmărească doar un antrenament și la finalul jocului-școală m-a luat să discutăm. Mi-a zis că am mari calități și că-mi va da șanse, însă între timp a plecat de la club” şi-a încheiat Avram povestea renaşterii sale din propria cenuşă, precum pasărea Phoenix.
ALEXANDRU AVRAM – CARTE DE VIZITĂ
– este născut pe 25 aprilie 1991
– primul cantonament ca senior l-a prins la Oțelul Galați când avea puțin peste 15 ani, antrenor fiind Petre Grigoraș
– a jucat la Oțelul Galați, Petrolul Ploiești și FCM Dunărea Galați
– joacă pe postul de mijlocaș ofensiv sau ca atacant central
– are prezențe în naționalele U-16, U-17, U-18 și U-19 ale României
– este un mare pasionat de jocul FIFA, ocupând locul 90 în lume
DĂNUŢ LUNGU (GALAŢI)
