Foto: Fetele fotbalului feminin

Are 22 de ani și jumătate și se află la a doua experiență în fotbalul românesc. După doi ani petrecuți la Heniu Prundu Bârgăului, Ana Arnăutu a început al treilea sezon la formația Universitatea Galați, revelația sezonului trecut din Liga 1.

Născută la Cahul, în Republica Moldova, Ana Arnăutu visează ca într-o zi să joace într-un campionat puternic din vestul Europei. Spune însă că nu se grăbește, în primul rând pentru că „mai am foarte mult de muncă”.

Startul sezonului 2020-2021 al Ligii 1 a fost unul aproape perfect pentru Ana, care a marcat de patru ori, toate golurile fiind înscrise cu piciorul stâng și din faze fixe. „Acum îl antrenez și pe dreptul, ca și el să fie la fel de puternic precum stângul”, spune Ana Arnăutu.

„Mama nu mă lăsa la fotbal”

– Ana, când ai început fotbalul? Și de ce fotbalul?

– Foarte multă lume mă întreabă de ce am ales fotbalul și nu alt sport. Și, sincer, nu știu ce să răspund. Pur și simplu mi-a plăcut de când eram mică, m-a atras fără prea multe explicații. Aveam câțiva anișori și mă jucam singură în ograda noastră. Aveam o minge mică, nici măcar de fotbal nu era, și pe care încercam să o jonglez. Număram de câte ori țineam mingea pe picior. Voiam să ajung la 10! Și am ajuns destul de repede în primul rând pentru că era ceva care îmi plăcea.

– Primele meciuri?

– Cu băieții! Mergeam cu fratele meu și jucam alături de alți băieți. Mama nu mă lăsa. Spune că fotbalul e un sport doar pentru băieți, că mă lovesc. Trebuia să mă ascund de ea, să îi spun că merg în altă parte, dar eu mergeam la fotbal. Multă vreme nu a fost de acord cu alegerea mea, chiar dacă începusem să joc într-un cadru organizat. Într-o zi i-am spus: „Te rog, hai cu mine într-o zi când voi avea meci și ai să îți schimbi părerea”.

Real Succes

– Și?! Ce s-a întâmplat?!

– I-a plăcut. Am și jucat bine în acel meci. Cert este că de atunci și-a schimbat părerea. Acum mă încurajează, e alături de mine.

– Ai început la Cahul, în orașul tău natal.

– Așa este, am început la Cahul, apoi antrenorul Victor Greapca m-a văzut și mi-a propus să merg la Chișinău, la echipa dânsului, Real Succes. Și m-am mutat la Chișinău.

– Și, la un moment dat, ai traversat Prutul!

– Am ajuns la Heniu Prundu Bârgăului, unde am evoluat timp de doi ani. Schimbarea nu a fost ușoară, dar m-am adaptat. Să știți că de la venirea mea în România am fost înconjurată de oameni de calitate, care mi-au fost mereu alături.

„Toate golurile cu piciorul stâng și toate din faze fixe”

– Când ai ajuns la Universitatea Galați?

– După ce am plecat de la Heniu m-am întors la Cahul, unde am jucat timp de trei luni pentru a-mi menține forma fizică. Apoi am venit la Universitatea Galați, cu care tocmai ce am început cel de-al treilea sezon.

– Ce îți place să joci?

– Am jucat până acum fundaș central sau fundaș stânga. De ceva vreme evoluez mijlocaș stânga.

– Ai marcat deja patru goluri!

– Toate cu piciorul stâng și toate din faze fixe! Două goluri au fost din lovituri libere, unul din lovitură de colț și unul din penalty. Ultimele două au fost reușite chiar în ultima etapă, în meciul câștigat pe teren propriu, 3-2, cu Universitatea Alexandria.

„Mi-a plăcut mereu de brazilianul Marcelo”

– Piciorul drept cum merge?!

– Acum îl antrenez și pe dreptul, ca și el să fie la fel de puternic precum stângul!

– Ai vreun jucător preferat?

– Mi-a plăcut mereu de brazilianul Marcelo. Ador cum joacă. Un fotbalist extraordinar.

– În ce campionat puternic ți-ar plăcea să evoluezi?

– Nu știu ce să spun. Franța, Spania! Mi-ar plăcea să joc în campionatul Spaniei. E un campionat puternic, dar tocmai de aceea mi-ar plăcea. Trebuie însă să muncesc foarte mult să ajung la un asemenea nivel.

– Care sunt principalele tale calități?

– Am o condiție fizică bună, am un stâng bun. O jucătoare bună trebuie să aibă forță, tehnică și să lovească bine mingea.

 

ARTICOL DE ADI DOBRE