Interviu în exclusivitate cu Dorinel Munteanu, liderul all-time al selecțiilor la echipa națională de fotbal a României cu 134 de meciuri. Fostul mijlocaș face o radiografie a echipei naționale de astăzi, explică de ce susține “regula U21” la nivelul primului eșalon și mărturisește ce îl enervează în fotbalul de azi.

Un Campionat Mondial se organizează o dată la 4 ani. Pesimiștii spun că dragostea durează 3 ani. Mandatul președintelui țării e limitat, la noi, la 5 ani. Iar Dorinel Munteanu, puștiul plecat din Grădinari de Caraș-Severin, a ascultat “Deșteaptă-te, române!” îmbrăcat în tricoul “naționalei” timp de 16 ani și 112 zile! Aceasta e perioada pe care se întind cele 134 meciuri ale lui! Să ne gândim doar că a debutat pe 23 mai 1991 la Oslo, într-un amical cu Norvegia, și a încheiat pe 12 septembrie 2007. Perioadă în care “tricolorii” au avut 7 selecționeri!
Retragerea “neamțului” nu putea să fie decât un meci cu Germania, în deplasare, la Koln. Tocmai orașul și țara unde îl adusese celebrul Morten Olsen în 1995 pentru sezone la vârf în Bundesliga. Dorinel Munteanu, o poveste în care se ascund alte sute, precum Matrioșka...

DORINEL MUNTEANU
• Născut pe 25 iunie 1968 la Grădinari, județul Caraș-Severin
• A jucat la Metalul Bocșa (1986-87), CSM Reșița (1987-88), FC Olt Scornicești (1988-89), Inter Sibiu (1989-91), Dinamo București (1991-93), Cercle Bruges (1993-95), FC Koln (1995-99), Wolfsburg (1999-2003), Steaua București (2003-05), CFR Cluj (2005-06), FC Argeș (2006-07), FC Vaslui (2007-08), Universitatea Cluj (2009)
• 16 goluri în 134 de meciuri pentru România (record all-time al selecțiilor)
• Palmares ca jucător: campion al României cu Dinamo (1992) și Steaua (2005)
• A antrenat: CFR Cluj (2005-06), FC Argeș (2006-07), FC Vaslui (2007-08), Universitatea Cluj (2008, 2009), Steaua București (2008), Oțelul Galați (2009-2012), Dinamo București (2012), Mordovia Saransk (2012-13), Kuban Krasnodar (2013), Gabala (2014), Astra Giurgiu (2015)
• Palmares ca antrenor: campion al României și câștigător al Supercupei României cu Oțelul Galați (2011)

- Ai impresionat în cariera de jucător prin consecvență și dăruire. Cât au contat planul fizic și cât cel mental în cariera ta îndelungată la nivel înalt?
- Se completează, să știi. Dacă ești foarte bine pregătit și stăpân pe calitățile tale fizice, reușești. Am avut adversari de calibru și, poate, de multe ori am fost sacrificat ca să îi marchez. Mie, fizicul îmi dădea siguranța mentală, poate la alți jucători a fost invers. Aveam și eu emoții uneori, firește. Dar motivația mea pleca tocmai din stabilitatea fizică.

- Care au fost momentele decisive din cariera ta de jucător, în care o decizie de-a ta sau o conjunctură anume, ai realizat peste ani că ar fi schimbat totul, în bine sau în rău?
- Cariera mea s-a construit continuu pe o linie ascendentă, cu toată modestia. Am vrut să merg la București, am ajuns la Dinamo. Am vrut să joc în străinătate, m-am transferat la Cercle Bruges. Am visat la Bundesliga și am ajuns acolo. La echipa națională mi-am dorit să strâng 10 meciuri. Apoi 25. Am colecționat fanioanele de la aceste etape, la 10, 25, 50, 75, 100 de meciuri. A fost o competiție permanentă, internă, cu mine însumi. N-am vrut să fiu un foc de paie!

„Meciul carierei? Să ajut echipa”

- Care a fost principala calitate a ta ca jucător?
- Cred că am acoperit foarte bine zonele și mi-am dublat colegii. Deși, statistic, în Germania mă remarcam și la procentajul duelurilor directe câștigate.

- Care e cel mai amuzant coechipier pe care l-ai avut?
- Toni Polster de la Koln. Pentru el fotbalul era important, dar când ieșea din stadion, uita tot! Era un show-man și pe teren, dar mai ales în afară. Mergea la carnavaluri și cânta pe scenă! Aveai nevoie de astfel de oameni și într-un lot. Pe teren trebuie seriozitate și dăruire, dar în afară e altceva. Așa procedez și eu ca antrenor, așa am făcut la toate echipele de până acum. E nevoie de atmosferă bună, jucătorii trebuie să cânte după antrenament, dacă vor!

"Didi Prodan a fost un prieten adevărat, cinci ani am stat la națională în aceeași cameră cu el. Va rămâne în inimile noastre, ale tuturor oamenilor care l-am cunoscut. La echipa națională îi depășea pe toți, pentru el nu exista accidentare”

- Din cele 134 de meciuri pentru România, care ai putea spune că e meciul carierei tale la echipa națională?
- Ooo, am avut multe... Am fost totdeauna un jucător de echipă, poate n-am ieșit prea des în evidență. Meciul carierei mele a fost să îmi fac treaba, să ajut echipa. Golul marcat cu Ungaria a fost special, la fel cel din Portugalia. Dar eu n-am fost mare talent! Și chiar vreau să le transmit jucătorilor de azi de la “națională”: dacă sunteți vedete, nu înseamnă și că veți ajunge fotbaliști mari! Fiți umili când trebuie, învățați să formați echipa, dacă e nevoie.

- Cum apreciezi șansele României în grupa de calificare la CM 2018?
- E grupă foarte grea, dar trebuie să avem încredere în selecționer și în staff. Sunt convins că vor face lucruri bune.

- Cum apreciezi schimbările de la echipa națională?
- Le susțin și spun asta cu toată obiectivitatea, deși Christoph Daum mi-a fost profesor. O spun și ca fost jucător, și antrenor.

- Care e rețeta pentru o evoluție reală a echipei națională? Un amestec între jucătorii cu experiență și cei foarte tineri? O selecție bazată exclusiv pe cei mai în formă jucători, o revoluție totală, o schimbare bruscă de generații?
- Un nucleu nu înseamnă 8 jucători, ci 2-3-4. În jurul lor se face grupul puternic. Apoi, în alt plan, sunt jucătorii în formă. Trebuie un echilibru între acest grup și cei în formă. Daum va reuși să facă grupul, acum avem nevoie și de cei în formă, care să completeze unitatea.

Scouting pentru 95% din România

- Cum apreciezi introducerea “Regulii U21” la nivelul Ligii I?
- Mulți sunt surprinși. Dar pentru fotbalul românesc și promovarea jucătorilor este o regulă foarte bună. Și eu am beneficiat cândva de așa ceva! Trebuiau 3 juniori în teren pe vremea mea și așa am debutat în fotbal, la un eșalon inferior! Nu trebuie să considerăm ca fiind ceva ieșit din comun. Nu trăim într-un fotbal românesc la nivel foarte înalt, regret să o spun, așa că ne trebuie timp și astfel de măsuri.

- FRF desfășoară în premieră acțiuni de scouting rural pentru tinerii talentați din satele României. Programul “Transformă Ulița în Stadion” a continuat cu „Performanța Are Viitor”. Cum apreciezi acest proiect, știut fiind că și tu ai început fotbalul la sat, în Grădinari?
- E o inițiativă extraordinară, pentru că ar trebui să acoperim 90-95% din România. Scouting și monitorizare continuă! Meciuri de selecție și turnee amicale! Nu s-au făcut de mult prea mult timp sau nu s-au făcut niciodată. E un proiect extraordinar.

„Sunt dispus să o iau și de la zero ca antrenor”

- În cariera de antrenor ai lucrat, până acum, cu diverse tipuri de patroni, atât din România, cât și din străinătate. Personalități diferite, situații diferite. După aceste experiențe, ce ai sfătui un tânăr manager din fotbalul românesc, aflat la început de drum?
- La noi, managerii depind prea mult de patroni și de ce vor aceștia să facă. E un mare minus, de aici pleacă diferența enormă dintre noi și fotbalul vest-european la acest capitol. Aș sfătui să existe mai multă personalitate în relația cu patronul.

- Cum ar trebui să abordeze antrenorul un jucător tânăr, talentat, a cărui viața sportivă îi periclitează ascenesiunea?
- Să fie direct cu el. Să evalueze corect situația și să comunice. Comunicare e fundamentală mai ales cu cei tineri. Trebuie evitată abordarea de tipul “trecem cu vederea, că el marchează goluri”.

- Când îl revedem pe Dorinel Munteanu pe bancă?
- Sunt foarte dornic să revin. Chiar dacă ar fi vorba să o iau de la zero, nu mă tem, nu sunt genul acesta de om.

Dinamovist și vânător

- Faci parte din categoria jucătorilor care au jucat și pentru Dinamo, și pentru Steaua. Le-ai și antrenat. Sincer, când erai copil, cu cine țineai?
- Cu Dinamo. De la Dudu Georgescu. Dar mi-am pus tot sufletul ca jucător și pentru Steaua, nu am păcălit niciodată fotbalul.

- Ești pasionat de vânătoare. Care sunt cei mai slabi vânători și cei mai buni vînători pe care i-ai întâlnit în fotbal?
- Unul dintre cei buni este Jean Vlădoiu. Și l-am văzut cu ochii mei, am fost împreună la vânat. Slabi sunt... toți începătorii!

- Cum ți-ai dori să știe copiii, peste ani, că a fost jucătorul Dorinel Munteanu? Completează fraza: Dorinel Munteanu a fost un jucător care...
- Muncitorul generației. Talent au avut Hagi, Răducioiu, Ilie Dumitrescu. Mai mult decât să-și amintească de mine, aș vrea să îi provoc: depășiți-mi recordul la echipa națională! Provocările construiesc oamenii, nu amintirile.

- Ce te enervează cel mai mult în fotbalul din 2016?
- Atitudinea jucătorilor. Mă refer la lipsa respectului lor față de arbitri. Și jucătorii din străinătate se enervează pe teren, dar reacționează cât reacționează și gata! La noi, totul pleacă de la conducătorii de cluburi care induc aceste stări tensionate, iar jucătorii răbufnesc pe teren.

SHARE: